At-Tur · 52:29–43

Versetele 29 la 43

Allah Preainaltul ii porunceste Trimisului Sau, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, sa le aduca aminte oamenilor, atat musulmanilor, cat si necredinciosilor dintre ei, pentru ca dovada lui Allah sa fie stabilita impotriva celor nedrepti, iar cei carora li s-a daruit reusita sa fie indrumati prin aducerea lui aminte. Ii porunceste sa nu tina seama de vorbele politeistilor care tagaduiesc, de vatamarea lor si de cuvintele prin care ii impiedica pe oameni sa-l urmeze, desi stiu ca el este cel mai departe dintre oameni de aceste invinuiri. De aceea, Allah a inlaturat de la el orice lipsa pe care i-au atribuit-o, spunand: „Prin harul Domnului tau”, prin darul si blandetea Sa, „tu nu esti nici ghicitor”, adica unul care are un insotitor dintre djinni, care ii aduce o veste despre unele lucruri nevazute, la care el adauga o suta de minciuni, „nici nebun”, lipsit de ratiune. Dimpotriva, tu ai cea mai desavarsita minte dintre oameni, esti cel mai departe de diavoli, cel mai adevarat in vorbire, cel mai ales si cel mai desavarsit dintre ei.

Alteori „spun” despre el ca „este un poet”: rosteste poezie, iar ceea ce a adus este poezie. Dar Allah spune: „Noi nu l-am invatat poezia si nici nu i se cuvine.” „Asteptam sa-l loveasca moartea!”: asteptam sa moara, astfel incat chemarea lui sa inceteze si noi sa scapam de el.

„Spune”, raspunzandu-le la aceste vorbe nesabuite: „Asteptati!”, adica asteptati moartea mea. „Voi astepta si eu impreuna cu voi!”: asteptam ca Allah sa va loveasca printr-o pedeapsa venita de la El sau prin mainile noastre.

„Oare mintile lor le poruncesc aceasta sau sunt ei un neam care intrece masura?” Aceasta tagaduire a ta si cuvintele pe care le-au spus vin oare din mintile si din judecata lor? Cat de rele sunt mintile si judecatile care au asemenea urmari si roade! Mintile care l-au socotit nebun pe cel cu mintea cea mai desavarsita dintre fapturi si care au socotit cea mai adevarata vorbire si adevarul cel mai vadit drept minciuna si desertaciune sunt, cu siguranta, atat de lipsite de judecata, incat pana si nebunii s-ar dezice de ele! Sau i-au impins la aceasta nedreptatea si depasirea masurii? Aceasta este realitatea. Depasirea masurii nu are o limita la care sa se opreasca, asa ca nicio vorba si nicio fapta venita de la cel care intrece hotarul nu trebuie sa uimeasca.

„Sau spun ei: El l-a nascocit?”: Muhammad a nascocit Coranul si l-a rostit din propria sa initiativa. „Dimpotriva, ei nu cred.” Daca ar fi crezut, nu ar fi spus ceea ce au spus.

„Sa aduca, asadar, o vorbire asemenea lui, daca spun adevarul” ca el l-a nascocit! Voi sunteti arabii cei elocventi si maestrii vorbirii frumoase, iar el v-a provocat sa aduceti ceva asemenea lui. Atunci fie opozitia voastra se va dovedi adevarata, fie veti recunoaste adevarul spus de el. Dar, chiar daca v-ati uni voi, oamenii si djinnii, nu ati putea sa va impotriviti lui aducand ceva asemenea. Asadar, va aflati in fata a doua posibilitati: fie credeti in el si ii urmati indrumarea, fie va impotriviti cu incapatanare si urmati ceea ce stiti ca este desertaciune.

„Oare au fost creati fara vreun creator sau sunt ei insisi creatorii?” Acesta este un argument impotriva lor, in fata caruia nu pot decat sa se supuna adevarului ori sa paraseasca ceea ce cer ratiunea si religia. Explicatia este urmatoarea: ei tagaduiesc unicitatea lui Allah si il socotesc mincinos pe Trimisul Sau, ceea ce implica tagaduirea faptului ca Allah i-a creat. Ratiunea, impreuna cu Legea revelata, arata ca nu exista decat trei posibilitati: fie „au fost creati fara vreun creator”, adica nu au un Creator care sa-i fi creat, ci au aparut fara sa fie adusi la existenta si fara cineva care sa-i aduca la existenta — iar aceasta este imposibilitatea insasi; fie „sunt ei insisi creatorii”, adica ai lor insisi, ceea ce este de asemenea imposibil, caci nu se poate concepe ca cineva sa se aduca singur la existenta. Cand aceste doua posibilitati sunt respinse si imposibilitatea lor este dovedita, ramane in mod necesar cea de-a treia: Allah este Cel care i-a creat. Iar cand aceasta este stabilita, se stie ca numai Allah Preainaltul este Cel adorat si ca adorarea nu se cuvine si nu este potrivita decat pentru El Preainaltul.

Cuvintele Sale „Sau au creat ei cerurile si pamantul?” sunt o intrebare care confirma negatia: ei nu au creat cerurile si pamantul, astfel incat sa-I fie asociati lui Allah. Acesta este un lucru foarte limpede. „Dimpotriva”, cei care tagaduiesc „nu au certitudine”: nu au [o cunoastere deplina] si nici certitudine care sa-i faca sa se foloseasca de dovezile revelate si rationale.

„Sau se afla la ei comorile Domnului tau? Sau sunt ei cei care stapanesc?” Au oare acesti tagaduitori comorile indurarii Domnului tau, pentru a da cui voiesc si a opri de la cine voiesc? De aceea I-ar fi interzis lui Allah sa-i daruiasca profetia robului si Trimisului Sau Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, ca si cum ar fi fost insarcinati sa pazeasca comorile indurarii lui Allah? Ei sunt prea neinsemnati si prea umili pentru asa ceva! Nu au putere nici macar asupra propriului folos sau a propriei vatamari, nici asupra mortii, vietii sau invierii lor. „Oare ei impart indurarea Domnului tau? Noi le-am impartit mijloacele de trai in viata lumeasca.” „Sau sunt ei cei care stapanesc?”: cei care au putere asupra creatiei si stapanirii lui Allah prin forta si biruinta? Lucrurile nu stau astfel! Dimpotriva, ei sunt cei neputinciosi si nevoiasi.

„Sau au ei o scara pe care se urca sa asculte?” Au oare acces la cele nevazute, pe care le asculta in adunarea cea mai inalta, astfel incat sa vorbeasca despre lucruri pe care ceilalti nu le cunosc? „Atunci cel care asculta dintre ei”, cel care pretinde aceasta, „sa aduca o dovada limpede!” Dar de unde ar putea avea asa ceva? Allah Preainaltul este Cunoscatorul celor nevazute si al celor vazute. El nu dezvaluie nimanui cele nevazute ale Sale, in afara unui trimis pe care l-a ales, caruia ii face cunoscut ceea ce voieste din stiinta Sa. Daca Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, este cel mai ales dintre trimisi, cel mai invatat si conducatorul lor, si el a vestit unicitatea lui Allah, promisiunea si amenintarea Sa si celelalte vesti adevarate ale sale, in vreme ce tagaduitorii sunt oameni ai nestiintei, ratacirii, abaterii si impotrivirii, care dintre cei ce aduc vesti este mai indreptatit ca vestea lui sa fie primita? Mai ales ca Trimisul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a adus pentru ceea ce a vestit dovezi si argumente care impun sa fie socotit certitudinea insasi si adevarul cel mai deplin, pe cand ei nu au adus pentru pretentiile lor nici macar un argument aparent, cu atat mai putin o dovada!⁵⁸

Cuvintele Sale „Sau Lui Ii sunt fiicele”, asa cum pretindeti, „iar voua fiii?” arata ca reuniti doua lucruri de condamnat: Ii atribuiti copii si alegeti pentru El felul inferior dintre cele doua. Mai exista oare, dupa aceasta injosire a Domnului lumilor, o limita sau un capat dincolo de ea?⁵⁹

„Sau le ceri tu”, o, Trimisule, „o rasplata” pentru transmiterea mesajului, „incat ei sunt impovarati de plata ei?” Lucrurile nu stau astfel. Dimpotriva, tu doresti cu staruinta sa-i inveti de bunavoie, fara nimic in schimb. Mai mult, le oferi averi mari pentru a primi mesajul tau si a raspunde poruncii si chemarii tale si le daruiesti celor ale caror inimi sunt castigate, pentru ca stiinta si credinta sa se statorniceasca in inimile lor.

„Sau au ei cunoasterea celor nevazute si o scriu?”: scriu ceea ce stiu din cele nevazute, pentru ca ar fi aflat ceea ce Trimisul lui Allah nu a aflat si i s-ar fi impotrivit cu stiinta celor nevazute pe care o au? Se stie ca ei sunt neamul nestiutor de carte, ignorant si ratacit, pe cand Trimisul lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, are o stiinta mai mare decat ceilalti. Allah i-a dat din cunoasterea celor nevazute ceea ce nu i-a dezvaluit niciunei alte fapturi. Toate acestea ii constrang, prin argumente rationale si prin cele transmise, sa recunoasca stricaciunea spuselor lor si infatiseaza falsitatea lor prin cele mai bune si mai limpezi cai, ferite cel mai bine de obiectii.

Cuvintele Sale „Sau vor ei”, prin defaimarea ta si a ceea ce ai adus, „sa urzeasca un viclesug” prin care sa-ti nimiceasca religia si sa-ti zadarniceasca lucrarea? „Dar cei care nu cred sunt cei impotriva carora se va intoarce viclesugul”: uneltirea lor li se intoarce impotriva, iar vatamarea ei revine asupra lor. Allah a facut aceasta, si Lui I se cuvine lauda. Necredinciosii nu au lasat nefolosita nicio uneltire care le statea in putere. Dar Allah l-a sprijinit pe Profetul Sau impotriva lor, a facut ca religia Sa sa biruiasca, i-a lasat fara ajutor si S-a razbunat pe ei.

„Sau au ei o alta divinitate in afara de Allah?” Au ei, in afara lui Allah Preainaltul, o divinitate pe care o cheama, de la care nadajduiesc folos si de a carei vatamare se tem? „Slavit este Allah, mai presus de ceea ce Ii asociaza!” El nu are niciun asociat in stapanire si niciun asociat in unicitatea Sa si in adorare. Acesta este scopul pentru care a fost adusa aceasta expunere: faptul ca adorarea oricui in afara lui Allah este neintemeiata, aratarea stricaciunii ei prin acele dovezi hotaratoare si faptul ca ceea ce urmeaza politeistii este desertaciune. Cel care trebuie adorat, Caruia trebuie sa I se faca rugaciunea si prosternarea si Caruia trebuie sa I se indrepte sincer chemarea prin adorare si chemarea prin cerere este Allah, Divinitatea vrednica de adorare, Cel cu nume si atribute desavarsite, cu multe insusiri frumoase si fapte minunate, Stapanul maretiei, al cinstirii si al puterii de neatins, Unul, Unicul, Singurul, Cel de care toate au nevoie, Cel Mare, Cel Vrednic de lauda, Cel Glorios.