Adh-Dhariyat · 51:52–53

Versetele 52 la 53

Allah ii vorbeste Trimisului Sau, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, ca sa-l mangaie pentru tagaduirea politeistilor, care Ii asociaza parteneri lui Allah, il socotesc mincinos si spun despre el vorbe urate de care el este cu totul curat. Astfel de vorbe au fost mereu deprinderea si obiceiul nelegiuitilor care i-au socotit mincinosi pe trimisi. Allah nu a trimis vreun trimis fara ca neamul lui sa-l invinuiasca de vrajitorie sau de nebunie.

Allah Preainaltul spune: oare aceste vorbe, rostite de cei dintai si de cei de pe urma, sunt vorbe pe care si le-au lasat unii altora ca indemn si pe care si le-au predat unii altora, astfel incat sa nu fie de mirare ca s-au inteles asupra lor? Sau „ei sunt un neam care intrece masura”: inimile si faptele lor s-au asemanat in necredinta si in razvratire, astfel incat s-au asemanat si vorbele izvorate din razvratirea lor? Aceasta din urma este realitatea! Dupa cum Allah Preainaltul spune: „Cei care nu cred spun: De ce nu ne vorbeste Allah sau nu ne vine un semn? Tot astfel au spus si cei de dinaintea lor vorbe asemenea lor. Inimile lor se aseamana” [al-Baqarah, 2:118]. Tot astfel, credinciosii, ale caror inimi se aseamana prin supunerea fata de adevar, cautarea lui si stradania pentru el, s-au grabit sa creada in trimisii lor, sa-i preamareasca, sa-i respecte si sa le vorbeasca asa cum li se cuvine.⁵⁴