Adh-Dhariyat · 51:47–51

Versetele 47 la 51

Allah Preainaltul Isi arata puterea mare, spunand: „Cerul l-am cladit”, adica l-am creat, l-am facut desavarsit si l-am asezat ca acoperis deasupra pamantului si a celor de pe el, „cu putere”, adica prin forta si putere mare. „Si Noi ii dam intindere”, largind marginile si partile lui. De asemenea, Noi le daruim robilor Nostri din belsug mijloace de trai. Nu a ramas nicio vietuitoare in pustiurile intinse, in adancurile marilor ori in cuprinsul lumii de sus si de jos fara ca El sa-i fi dat hrana indestulatoare si sa-i fi adus binefaceri care sa-i acopere nevoile. Slava Celui a carui generozitate a cuprins toate fapturile! Binecuvantat este Cel a carui indurare a cuprins toate creaturile!

„Iar pamantul l-am intins ca un asternut”, adica l-am facut asternut pentru fapturi, astfel incat sa poata infaptui pe el tot ceea ce tine de folosul lor: locuinte, plantatii, semanaturi, aratul pamantului, sederea si strabaterea cailor care le duc la tintele si nevoile lor. Un asternut poate fi potrivit folosintei sub toate aspectele sau numai sub unele, iar Allah Preainaltul spune ca El a pregatit pamantul ca pe cel mai bun asternut, in chipul cel mai desavarsit si mai frumos. S-a laudat pe Sine pentru aceasta, spunand: „Cat de bine il pregatim!” El le-a pregatit robilor Sai ceea ce au cerut intelepciunea si indurarea Sa.

„Din fiecare lucru am creat perechi”, adica doua feluri, mascul si femela, din fiecare specie de vietuitoare, „pentru ca voi sa luati aminte” la binefacerile pe care Allah vi le-a daruit prin aceasta randuire si la intelepciunea Sa. El a facut ceea ce asigura dainuirea tuturor speciilor de vietuitoare, pentru ca voi sa le inmultiti, sa le ingrijiti si sa le cresteti, dobandind astfel foloasele care decurg din acestea.

Dupa ce i-a chemat pe robi sa priveasca semnele Sale, care trezesc teama de El si intoarcerea catre El, le-a poruncit ceea ce se urmareste prin aceasta: sa fuga la El. Adica sa fuga de ceea ce Allah uraste, in cele vazute si in cele launtrice, catre ceea ce El iubeste, in cele vazute si in cele launtrice: de la nestiinta la stiinta, de la necredinta la credinta, de la pacat la ascultare si de la nepasare la pomenirea Lui. Cine implineste pe deplin aceste lucruri implineste intreaga religie; de la el se indeparteaza ceea ce il inspaimanta si ajunge la deplinatatea celor dorite si cautate.

Allah a numit intoarcerea la El o fuga, fiindca intoarcerea catre altcineva aduce felurite temeri si lucruri neplacute, pe cand intoarcerea catre El aduce felurite lucruri iubite, siguranta, bucurie, fericire si izbanda. Robul fuge de hotararea si randuiala Sa catre hotararea si randuiala Sa. De oricine te temi, fugi, in afara de Allah Preainaltul: cu cat te temi mai mult de El, cu atat fugi mai mult catre El. „Eu sunt pentru voi un prevenitor limpede din partea Lui”: va avertizez asupra pedepsei lui Allah si va trezesc teama de ea printr-o avertizare clara.

„Si nu puneti alaturi de Allah un alt dumnezeu!” Aceasta face parte din fuga catre Allah; mai mult, este temelia fugii catre El: robul sa fuga de luarea altor dumnezei in afara lui Allah — idoli, rivali, morminte si altele dintre cele adorate in locul lui Allah — si [robul] sa-I inchine numai Domnului sau adorarea, frica, speranta, invocarea si intoarcerea cu cainta.