Qaf · 50:6–11

Versetele 6 la 11

Dupa ce a pomenit starea celor care resping adevarul si cele pentru care i-a mustrat, Allah Preainaltul i-a chemat sa priveasca semnele Sale din zari, pentru a lua aminte si a deduce din ele ceea ce El a facut sa dovedeasca. El spune: „Oare nu au privit ei cerul de deasupra lor?” Aceasta privire nu cere nici osteneala, nici calatorie, ci este cat se poate de usoara. „Cum l-am cladit”: o bolta cu laturile bine intocmite si cu alcatuire trainica, impodobita cu stelele care se ascund si care alearga, apoi se retrag, intinsa de la un orizont la altul, de o frumusete si o splendoare desavarsite. Nu vezi in ea niciun cusur, nicio deschizatura, nicio lipsa si nicio neoranduiala. Allah a facut-o acoperis pentru locuitorii pamantului si a asezat in ea atatea dintre cele necesare folosului lor.

Si sa priveasca pamantul: cum l-am intins si l-am largit, astfel incat orice vietuitoare sa poata locui si sa se poata statornici pe el si sa-si poata pregati tot ceea ce ii foloseste. L-a fixat cu muntii, ca sa stea neclintit, ferit de zguduire si de clatinare. „Si am facut sa creasca pe el plante frumoase de tot felul”: fiecare fel de planta bucura privirea, il uimeste pe cel care o vede si ii incanta ochii. Ele sunt hrana pentru fiii lui Adam si pentru vitele lor si le aduc si alte foloase.

Dintre aceste foloase El a ales [sa mentioneze] gradinile care cuprind fructe gustoase: struguri, rodii, chitre, mere si alte feluri de fructe, precum si curmalii inalti. Acestia sunt cei inalti, al caror folos dainuie si care se ridica spre cer pana ajung la o inaltime la care multi alti copaci nu ajung. Din ciorchinii lor stransi unii peste altii se obtine hrana pentru robi: hrana de baza, adaos la aceasta si fructe. Ei mananca din ele si le pastreaza pentru ei si pentru vitele lor.⁴³

Tot astfel sunt si „granele care se secera”, pe care Allah le face sa iasa prin ploaie si prin ceea ce rezulta din ea, adica raurile aflate la suprafata pamantului si [cele] de sub el: culturile secerate de grau, orz, porumb, orez, mei si altele. In privirea acestor lucruri se afla „luminare”, prin care omul vede dupa orbirea nestiintei, si „aducere-aminte”, prin care isi aminteste ceea ce ii foloseste in religie si in viata lumeasca, precum si ceea ce Allah si trimisii Sai au vestit. Aceasta nu este pentru oricine, ci „pentru orice rob care se intoarce” la Allah, adica se indreapta catre El cu iubire, teama si speranta si raspunde chemarii Sale. Celui care respinge adevarul sau se abate de la el nu-i folosesc semnele si avertizarile; ele nu folosesc unor oameni care nu cred.

Intelesul tuturor acestora este ca alcatuirea lor uluitoare, puterea si taria lor dovedesc desavarsirea puterii lui Allah Preainaltul. Frumusetea, precizia, minunatia lucrarii si minunatia alcatuirii lor dovedesc ca Allah este Cel mai Intelept dintre judecatori si ca El cunoaste orice lucru. Foloasele pe care le aduc robilor si ceea ce slujeste binelui lor dovedesc mila Sa, care cuprinde orice lucru, si generozitatea Sa, care ajunge la orice vietuitoare. Maretia alcatuirii si minunatia randuielii lor dovedesc ca Allah Preainaltul este Unul, Unicul, Singurul, Cel de care toate au nevoie, care nu Si-a luat nici sotie, nici copil si Caruia nimeni nu Ii este egal; tot ele dovedesc ca adorarea, smerenia si iubirea nu I se cuvin decat Lui. Iar readucerea la viata a pamantului dupa moartea lui dovedeste ca Allah ii va invia pe morti ca sa-i rasplateasca pentru faptele lor. De aceea, El spune: „Si am dat viata prin ea unui tinut mort. Astfel va fi iesirea [din morminte].”

Dupa ce le-a amintit aceste semne ceresti si pamantesti, El i-a avertizat asupra pedepselor care au lovit neamurile si i-a indemnat sa nu staruie in respingerea adevarului, ca sa nu-i loveasca ceea ce i-a lovit pe semenii lor care au respins adevarul. El spune: