Qaf · 50:36–37

Versetele 36 la 37

Allah Preainaltul spune, pentru a-i inspaimanta pe asociatorii care il socotesc mincinos pe Trimis: „Cate neamuri am nimicit inaintea lor”, adica multe neamuri „mai puternice decat ei”, mai mari ca putere si ca urme lasate pe pamant. De aceea, El spune: „Au strabatut tinuturile”: au construit fortarete de necucerit si locuinte inalte, au sadit pomi, au facut sa curga rauri, au cultivat, au zidit si au distrus. Dar, cand i-au socotit mincinosi pe trimisii lui Allah si au tagaduit semnele Sale, Allah i-a lovit cu pedeapsa dureroasa si cu chinul aspru. „A existat vreo scapare?” Nu au avut unde sa fuga de pedeapsa lui Allah cand a coborat asupra lor si nici pe cineva care sa-i salveze. Nu le-au folosit nici puterea, nici averile si nici copiii.

„Cu adevarat, in aceasta este o aducere-aminte pentru cel care are inima”: o inima mare, vie, treaza, curata si agera. Cand ajunge la el ceva dintre semnele lui Allah, ia aminte la ele, trage folos si se inalta. La fel este cel care isi indreapta auzul catre semnele lui Allah si le asculta cautand calauzire prin ele, iar inima sa este „de fata”, adica prezenta. Si pentru acesta ele sunt aducere-aminte, povata, vindecare si calauzire. Celui care intoarce spatele si nu isi pleaca auzul catre semne insa nu-i folosesc deloc, fiindca nu exista in el primire, iar intelepciunea lui Allah nu cere calauzirea celui care are aceasta insusire.