Qaf · 50:30–35

Versetele 30 la 35

Allah Preainaltul spune, avertizandu-i si inspaimantandu-i pe robii Sai: „In Ziua in care ii vom spune Gheenei: Te-ai umplut?” Aceasta, din pricina multimii celor aruncati in ea. „Iar ea va spune: Mai este ceva?” Ea nu inceteaza sa ceara inca si mai multi nelegiuiti si pacatosi, maniindu-se pentru Domnul ei si fiind plina de furie fata de necredinciosi. Allah i-a promis ca o va umple, dupa cum El Preainaltul spune: „Voi umple negresit Gheena cu djinni si cu oameni, laolalta” [as-Sajdah, 32:13]. Aceasta continua pana cand Domnul Slavei Isi pune asupra ei Piciorul Sau nobil, mai presus de orice asemanare cu cele create. Atunci ea se strange, partile ei unele spre altele, si spune: „Ajunge! Ajunge!”, adica mi-e de ajuns si m-am umplut.⁴⁶

„Si Paradisul va fi adus aproape”: va fi apropiat, astfel incat sa poata fi vazut si sa se priveasca ceea ce se afla in el din desfatare vesnica, bine si bucurie. El este adus aproape pentru cei care se tem de Domnul lor, care parasesc asocierea cu El, mare si mica, implinesc poruncile Domnului lor si I se supun.

Lor li se spune, ca felicitare: „Aceasta este ceea ce vi s-a promis: pentru oricine se intoarce mereu [la Allah] si pazeste [poruncile Lui].” Acest Paradis si ceea ce se afla in el din tot ce poftesc sufletele si incanta ochii sunt ceea ce Allah a promis fiecarui om care se intoarce mereu la El, in toate momentele: prin pomenirea Lui, iubirea Lui, cererea ajutorului Sau, invocarea Lui, teama de El si speranta in El. „Si pazeste [poruncile Lui]”: el pastreaza ceea ce Allah i-a poruncit, implinind din sinceritate si in chipul cel mai deplin ceea ce Ii datoreaza si pazind hotarele Lui.

„Care se teme de Cel Milostiv fara sa-L vada”: se teme de El cunoscandu-L pe Domnul sau si nadajduind in mila Lui. Staruie in teama de Allah si cand este ascuns ochilor oamenilor. Aceasta este teama adevarata. Teama aratata numai atunci cand oamenii il privesc si sunt de fata poate fi fatarnicie si dorinta de faima; ea nu dovedeste teama de Allah. Teama folositoare este cea pastrata atat in ascuns, cat si la vedere. Este posibil ca teama de Allah „fara sa-L vada” sa aiba acelasi inteles ca credinta in cele nevazute si sa fie opusa vederii nemijlocite, atunci cand credinta si teama devin inevitabile, fara alegere, fiindca omul vede pedeapsa si ii vin semnele lui Allah; acesta este intelesul aparent. „Si vine cu o inima care se intoarce [la El]”: inima lui este descrisa prin intoarcerea la Stapanul ei si prin indreptarea pornirilor ei catre ceea ce Ii este placut.

Acestor oameni evlaviosi si drepti li se spune: „Intrati in el in pace!”, adica intrati avand parte de ocrotire fata de nenorociri si rele, in siguranta fata de tot ce este neplacut. Desfatarea lor nu se intrerupe si nu este tulburata ori micsorata. „Aceasta este Ziua Vesniciei”, care nu trece, in care nu exista moarte si nici vreun lucru care sa tulbure fericirea.

„Ei vor avea acolo tot ceea ce doresc”: tot ceea ce doresc le este dat acolo. „Iar la Noi”, pe langa acestea, „este si mai mult”: o rasplata pe care Cel Milostiv, Indurator le-o daruieste, dintre cele pe care niciun ochi nu le-a vazut, nicio ureche nu le-a auzit si care nu au trecut prin inima vreunui om. Cea mai mare, mai inalta si mai buna dintre acestea este privirea Fetei Sale nobile, bucuria de a auzi Cuvantul Sau si desfatarea apropierii Sale. Ii cerem, asadar, din harul Sau.