Qaf · 50:23–29

Versetele 23 la 29

Allah Preainaltul spune: „Insotitorul sau va spune”, adica ingerul care il insotea pe acest om care respingea adevarul si intorcea spatele, dintre ingerii pe care Allah i-a insarcinat sa-l pazeasca si sa-i pastreze faptele. Il aduce in Ziua Invierii, aduce si faptele sale si spune: „Iata ce se afla la mine, pregatit!”, adica am adus ceea ce mi-ai incredintat: paza lui si pastrarea faptelor sale.

El este rasplatit pentru faptele sale, iar despre cel care a meritat Focul se spune: „Aruncati in Gheena pe orice necredincios indarjit”: pe cel cu multa necredinta si incapatanare fata de semnele lui Allah, care savarseste multe pacate si indrazneste sa incalce cele interzise si sa se arunce in nelegiuiri.

„Care impiedica binele”: opreste binele pe care il are, cel mai mare dintre aceste lucruri fiind credinta in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale si in trimisii Sai. El impiedica si folosul averii sale si al puterii sale trupesti. „Nelegiuit”: incalca drepturile robilor lui Allah si hotarele Lui si este pacatos, adica savarseste multe pacate. „Plin de indoiala”: se indoieste de promisiunea lui Allah si de amenintarea Sa. Nu are, asadar, nici credinta, nici binefacere, ci este descris prin necredinta, nelegiuire, indoiala, sovaire, zgarcenie si luarea unor dumnezei in afara Celui Milostiv.

De aceea, El spune: „Care a pus alaturi de Allah un alt dumnezeu”, adica a adorat impreuna cu El pe altcineva, care nu are pentru sine nici puterea de a vatama, nici de a folosi, nici moarte, nici viata si nici inviere. „Aruncati-l”, voi doi, ingerii insotitori, „in pedeapsa aspra”, care este cea mai mare, cea mai grea si cea mai cumplita pedeapsa.

„Insotitorul sau va spune”, adica diavolul, dezicandu-se de el si punand asupra lui vina pacatului: „Domnul nostru! Nu eu l-am impins la razvratire”, fiindca nu am avut asupra lui nici putere, nici argument si nici dovada, „ci el insusi se afla intr-o ratacire indepartata”. El a ratacit si s-a indepartat de adevar prin propria alegere. Asa cum spune in celalalt verset: „Si Shaytan va spune, cand totul va fi hotarat: Cu adevarat, Allah v-a facut o promisiune adevarata. Si eu v-am facut promisiuni, insa nu le-am tinut...” [Ibrahim, 14:22].

Allah Preainaltul le va raspunde la cearta lor: „Nu va certati inaintea Mea!”, adica cearta voastra inaintea Mea nu va foloseste, de vreme ce „V-am trimis dinainte amenintarea”. Trimisii Mei au venit la voi cu semne limpezi, argumente clare si dovezi hotaratoare. Astfel, dovada Mea impotriva voastra s-a stabilit, iar argumentul vostru a incetat. Ati venit la Mine cu faptele pe care le-ati savarsit, a caror rasplata a devenit obligatorie.

„Cuvantul Meu nu se schimba”: ceea ce Allah a spus si a vestit nu poate fi contrazis, fiindca nimeni nu este mai adevarat in cuvant si in vorbire decat Allah. „Si Eu nu sunt nedrept cu robii”, ci ii rasplatesc pentru binele sau raul pe care l-au facut. Nu se adauga nimic la faptele lor rele si nu se scade nimic din faptele lor bune.