Qaf · 50:16–18

Versetele 16 la 18

Allah Preainaltul spune ca El singur a creat neamul omenesc, barbati si femei, si ca El cunoaste starile omului, ceea ce ascunde si ceea ce ii sopteste sufletul sau. El este „mai aproape de el decat vena lui jugulara”, care este lucrul cel mai apropiat de om: vasul de sange aflat de o parte si de alta a scobiturii de la baza gatului. Aceasta il cheama pe om sa vegheze asupra lui insusi, stiind ca este sub privirea Creatorului sau, care ii cunoaste constiinta si launtrul si este aproape de el in toate starile sale. Astfel, el se rusineaza sa fie vazut de El acolo unde i-a interzis sa fie ori sa lipseasca de unde i-a poruncit sa fie.

Tot astfel, el trebuie sa-i aiba in minte pe ingeri, nobilii scribi, sa-i cinsteasca si sa-i respecte si sa se fereasca sa faca sau sa spuna ceva ce se va scrie despre el si care nu-I este placut Domnului lumilor. De aceea, El spune: „Cand cei doi primitori primesc”, adica primesc toate faptele robului. Unul, „la dreapta”, scrie faptele bune, iar celalalt, „la stanga”, scrie faptele rele. Fiecare dintre ei este asezat acolo, pregatit pentru lucrarea care i-a fost incredintata si staruind in ea.

„El nu rosteste niciun cuvant”, bun sau rau, „fara sa aiba langa el un veghetor pregatit”: acesta il supravegheaza si este de fata in orice stare a lui. Dupa cum Allah Preainaltul spune: „Cu adevarat, asupra voastra sunt pazitori, scribi nobili, care stiu ceea ce faceti” [al-Infitar, 82:10-12].