Al-Ma'idah · 5:94–96

Versetele 94 la 96

Aceasta tine de bunatatea lui Allah fata de robii Sai: El ii vesteste despre ceea ce urmeaza sa hotarasca si sa randuiasca pentru ei, pentru ca ei sa-L asculte si sa inainteze cu vedere limpede, iar cel care piere sa piara dupa o dovada, si cel care traieste sa traiasca dupa o dovada.

„O, voi cei care credeti”, Allah va va pune negresit credinta la incercare. „Allah va va incerca negresit cu un vanat”, adica nu cu mult, ci cu putin, astfel incat incercarea sa fie usoara si blanda. Vanatul prin care sunteti incercati este „un vanat pe care il pot ajunge mainile si sulitele voastre”, astfel incat sa-l puteti prinde. In acest fel incercarea isi atinge rostul; daca vanatul n-ar putea fi ajuns de maini si sulite, incercarea n-ar avea folos.

Apoi Allah arata intelepciunea incercarii: „ca Allah sa-l arate”, printr-o cunoastere facuta vadita fapturilor, pe temeiul careia se acorda rasplata si pedeapsa, „pe cel care se teme de El in nevazut”. Acesta se opreste de la ceea ce Allah a oprit, desi este in stare sa prinda vanatul, si dobandeste astfel rasplata mare. Cel care nu se teme de El in nevazut nu se opreste de la pacat cand are prilejul, ci prinde tot ceea ce poate.

„Iar cel care incalca dupa aceasta”, dupa lamurirea care a inlaturat orice pretext si a facut calea limpede, „va avea parte de o pedeapsa dureroasa”, a carei durere nu poate fi descrisa decat de Allah. Nu mai exista nicio scuza pentru cel care incalca. Lucrul vrednic de luare-aminte este teama de El in nevazut, cand nimeni dintre oameni nu se afla de fata. Aratarea temerii de Allah inaintea oamenilor poate fi facuta din teama de ei, iar pentru aceasta omul nu este rasplatit.

Apoi Allah a aratat limpede oprirea uciderii vanatului in starea de ihram: „O, voi cei care credeti, nu ucideti vanatul in timp ce sunteti in ihram”, adica atunci cand va aflati in ihram pentru Hajj sau 'Umrah. Oprirea uciderii vanatului cuprinde oprirea mijloacelor care duc la ucidere, a participarii la ea, a aratarii vanatului si a ajutorului dat pentru uciderea lui. Ea merge pana la interzicerea pentru cel aflat in ihram a consumarii unui vanat ucis sau vanat pentru el.

Toate acestea sunt spre cinstirea acestui mare ritual: celui aflat in ihram ii este interzis sa omoare vanatul si sa vaneze ceea ce ii era ingaduit inainte de intrarea in ihram.

Cuvintele Sale: „Iar cel care il ucide intentionat dintre voi” inseamna: cel care omoara vanatul cu intentie. Asupra lui se afla „drept compensare un animal din vite asemanator celui ucis”, adica o camila, o vita sau un animal dintre ovine ori caprine. Se cerceteaza ce animal se aseamana cu vanatul ucis, apoi i se impune unul asemenea, pe care il sacrifica si il da de pomana. Judecata se face prin asemanare si comparatie.

„Hotarata de doi oameni drepti dintre voi”, adica doi oameni drepti care cunosc hotararea si felul asemanarii, asa cum au facut Companionii, Allah sa fie multumit de ei. Ei au hotarat ca pentru porumbel se da un animal dintre ovine ori caprine, pentru strut o camila, iar pentru boul salbatic, cu toate soiurile lui, o vita. Tot astfel, pentru orice vanat care are un echivalent dintre animalele domestice se da acel echivalent. Daca nu are ceva asemanator, se plateste valoarea lui, asa cum este regula pentru bunurile distruse.

Animalul oferit trebuie sa fie „un dar de jertfa care sa ajunga la Ka'bah”, adica sa fie sacrificat in zona sacra. „Sau drept ispasire, sa hraneasca nevoiasi”, adica ispasirea pentru acea fapta poate consta in hranirea nevoiasilor. Multi dintre invatati au spus ca se stabileste valoarea animalului datorat drept compensatie, cu acea valoare se cumpara hrana, iar fiecarui nevoias i se da un mudd de grau sau o jumatate de sa' din alta hrana. „Sau echivalentul acesteia prin post”, adica posteste cate o zi pentru fiecare nevoias care ar fi trebuit hranit.

Aceasta este „pentru ca el sa guste urmarea faptei sale”, prin obligatia compensatiei mentionate. „Allah a iertat ceea ce a trecut, dar pe cel care repeta, Allah il va pedepsi. Allah este Atotputernic, Stapan al pedepsei.”

Allah a mentionat in mod expres pe cel care ucide vanatul intentionat, desi compensatia il priveste atat pe cel care o face cu intentie, cat si pe cel care o face din greseala. Regula Legii este ca acela care distruge pe nedrept o viata ori un bun ocrotit raspunde pentru paguba, fie ca a facut-o cu intentie, fie din greseala. Insa pedeapsa si razbunarea sunt pentru cel care o face intentionat, iar cel care o face din greseala nu este pedepsit, desi ii revine compensatia. (Aceasta este opinia majoritatii invatatilor. Insa opinia corecta este cea exprimata limpede de verset: cel care nu ucide intentionat nu datoreaza compensatie, dupa cum nu are nici pacat.)¹

Comentariul versetului 96

Deoarece termenul pentru vanat cuprinde vanatul de pe uscat si din mare, Allah a facut exceptie pentru vanatul marii si a spus: „Va este ingaduit vanatul marii si hrana ei”. Vanatul marii inseamna vietuitoarele ei prinse vii, iar hrana ei inseamna ceea ce este gasit mort. Aceasta arata ca vietuitoarele marine gasite moarte sunt ingaduite.

„Ca folos pentru voi si pentru calatori”, adica ingaduirea lor va aduce folos voua si celor care calatoresc impreuna cu voi.

„Dar va este oprit vanatul uscatului cat timp sunteti in ihram.” Din numele de vanat se intelege ca este vorba despre animalul salbatic, fiindca animalul domestic nu este numit vanat. De asemenea, trebuie sa fie un animal care se mananca, caci animalul care nu se mananca nu este vanat pentru hrana si nu intra in acelasi inteles.

„Si temeti-va de Allah, la Care veti fi adunati”, adica temeti-va de El implinind poruncile Sale si parasind ceea ce El a oprit. Sprijiniti-va in teama de El pe cunoasterea faptului ca veti fi adunati la El si ca El va va rasplati dupa felul in care v-ati temut de El: celui care s-a temut de El ii va da rasplata imbelsugata, iar pe cel care nu s-a temut de El il va pedepsi.