Al-Ma'idah · 5:82–86

Versetele 82 la 86

Allah arata care dintre cele doua tabere este mai apropiata de musulmani prin prietenie si iubire si care este mai indepartata. „Vei afla ca cei mai aprigi oameni in dusmanie fata de credinciosi sunt iudeii si cei care Ii fac asociati lui Allah.” Aceste doua tabere sunt, in general, cele mai dusmanoase fata de Islam si musulmani si cele mai dornice sa le faca rau, din pricina urii puternice, invidiei, incapatanarii si necredintei lor.

„Si vei afla ca cei mai apropiati de credinciosi in iubire sunt cei care spun: «Noi suntem crestini.»” Allah pomeneste mai multe pricini. Printre ei se afla „preoti si monahi”, adica savanti asceti si adoratori retrasi in manastiri. Stiinta, ascetismul si adorarea inmoaie inima, o fac mai sensibila si indeparteaza asprimea si duritatea. De aceea, nu se gaseste la ei aceeasi duritate ca la iudei si politeisti.

Ei „nu sunt trufasi”: intre ei nu se afla mandria, ingamfarea si refuzul incapatanat de a urma adevarul. Aceasta ii face mai apropiati de musulmani si mai dispusi sa-i iubeasca, fiindca omul smerit este mai aproape de bine decat cel trufas.

„Cand aud ceea ce i-a fost pogorat Trimisului”, Muhammad, aceasta le misca inimile, se smeresc, iar ochii li se umplu de lacrimi pentru adevarul pe care il aud si il cunosc. Ei cred, il recunosc si spun: „Domnul nostru, noi credem; inscrie-ne, asadar, printre martori”, adica printre membrii comunitatii lui Muhammad. Ei marturisesc unicitatea lui Allah, misiunea trimisilor si adevarul adus de acestia si depun marturie despre comunitatile de dinainte, spunand daca acestea au crezut sau au tagaduit. Ei sunt drepti, iar marturia lor este primita, dupa cum Allah spune: „Astfel v-am facut o comunitate cumpatata, ca sa fiti martori asupra oamenilor, iar Trimisul sa fie martor asupra voastra.”

Este ca si cum ar fi fost mustrati pentru graba lor spre credinta, iar ei au spus: „Si de ce sa nu credem in Allah si in adevarul care ne-a venit, cand nadajduim ca Domnul nostru ne va primi impreuna cu oamenii drepti?” Ce ne-ar putea impiedica sa credem in Allah, cand ne-a venit de la Domnul nostru adevarul in care nu exista indoiala? Daca vom crede si vom urma adevarul, nadajduim ca Allah ne va primi in Paradis impreuna cu oamenii drepti. Ce ne-ar putea impiedica? Oare aceasta nu este o pricina pentru a ne grabi spre credinta si a nu ramane in urma?

„Allah i-a rasplatit pentru ceea ce au spus”, pentru cuvintele credintei si marturisirea adevarului, „cu Gradini pe sub care curg rauri, in care vor ramane vesnic. Aceasta este rasplata celor care fac bine.” Aceste versete au fost pogorate despre crestinii care au crezut in Muhammad, precum Negusul si altii. Pana astazi se gasesc printre ei oameni care aleg Islamul atunci cand li se arata falsitatea credintei lor. Ei sunt mai apropiati de Islam decat iudeii si politeistii.

Dupa ce a pomenit rasplata celor care fac bine, Allah pomeneste pedeapsa celor rai: „Iar cei care nu cred si tagaduiesc semnele Noastre sunt oamenii Iadului”, fiindca nu au crezut in Allah si au respins semnele Sale care arata limpede adevarul.