Al-Ma'idah · 5:54

Versetul 54

Allah vesteste ca nu are nevoie de creaturile Sale. Cel care se leapada de religia Sa nu-I va aduce niciun rau, ci isi va face rau numai lui. Allah are robi sinceri si oameni devotati adevarului, pe care Cel Indurator, Cel Milostiv a garantat ca ii va calauzi si a fagaduit ca ii va aduce. Ei vor fi dintre oamenii cei mai desavarsiti in insusiri, cei mai puternici cu inima si cei mai frumosi in purtare.

Cea mai mare insusire a lor este ca Allah ii iubeste, iar ei Il iubesc pe El. Iubirea lui Allah fata de rob este cea mai mare binecuvantare pe care i-o daruieste si cea mai aleasa virtute cu care il cinsteste. Cand Allah il iubeste pe rob, ii inlesneste lucrurile, ii da puterea sa faca binele si sa paraseasca raul si pune iubirea lui in inimile robilor Sai.

Iubirea robului fata de Domnul sau cere neaparat sa-l urmeze pe Trimis atat in exterior, cat si inlauntru, in vorbe, fapte si toate starile. Allah spune: „Spune: Daca Il iubiti pe Allah, urmati-ma, iar Allah va va iubi.”

Printre pricinile iubirii lui Allah fata de rob se afla implinirea multor fapte de apropiere, atat obligatorii, cat si voluntare. Profetul a spus in hadithul autentic ca Allah spune: „Robul Meu nu se apropie de Mine cu nimic mai iubit de Mine decat cele pe care i le-am facut obligatorii. Si robul Meu continua sa se apropie de Mine prin faptele voluntare pana cand il iubesc. Iar cand il iubesc, Eu sunt auzul cu care aude, vederea cu care vede, mana cu care loveste si piciorul cu care merge. Daca Imi cere, ii voi darui cu siguranta, iar daca Imi cere ocrotire, il voi ocroti cu siguranta.⁵²”

Iubirea fata de Allah presupune cunoasterea Lui si pomenirea Lui din belsug. Iubirea lipsita de cunoasterea lui Allah este mult stirbita, ba chiar nu exista, chiar daca omul pretinde ca iubeste. Cel care Il iubeste pe Allah Il pomeneste mult. Cand Allah il iubeste pe rob, primeste de la el putine fapte bune si ii iarta multe greseli.

O alta insusire este ca ei sunt „smeriti fata de credinciosi si puternici fata de necredinciosi”. Fata de credinciosi sunt smeriti din iubire, sinceritate, blandete, bunatate, compasiune si mila si se poarta cu ingaduinta fata de ei si le dau cu usurinta ceea ce li se cere. Fata de cei care nu cred in Allah, resping cu incapatanare semnele Sale si nu cred in trimisii Sai, sunt puternici si hotarati sa li se impotriveasca si sa foloseasca toate mijloacele pentru a-i birui. Allah spune: „Pregatiti impotriva lor tot ceea ce puteti din putere si cai pregatiti de lupta, ca sa-i inspaimantati pe dusmanii lui Allah si pe dusmanii vostri” si: „puternici fata de necredinciosi, milostivi intre ei”.

Fermitatea si asprimea fata de dusmanii lui Allah sunt fapte care apropie de El si prin care mania robului fata de ei este in acord cu mania Domnului sau. Aceasta nu impiedica sa fie chemati la religie prin cea mai buna cale, reunind fermitatea cu blandetea chemarii. Ambele sunt spre folosul si binele lor.

Ei se „straduiesc pe calea lui Allah”, cu averea si cu vietile lor, prin cuvant si prin fapta, „si nu se tem de mustrarea niciunui mustrator”. Ei pun multumirea Domnului lor si teama de supararea Sa mai presus de teama de mustrarea oamenilor. Aceasta arata taria nazuintelor si a hotararii lor. Slabiciunea inimii si lipsa hotararii sporesc atunci cand omul ia seama la mustrari; hotararea ii slabeste si puterea ii piere. Aceasta este o forma de robie fata de altcineva decat Allah, pe masura in care omul da atentie oamenilor si pune multumirea lor si evitarea mustrarii lor inaintea poruncii lui Allah. Inima nu se elibereaza de robia fata de altcineva decat Allah pana cand omul ajunge sa nu se mai teama de mustrarea niciunui mustrator atunci cand implineste porunca lui Allah.

Dupa ce i-a laudat pentru insusirile nobile cu care i-a binecuvantat si care indica fapte drepte nepomenite aici, Allah vesteste ca acestea sunt din harul si bunatatea Sa, pentru ca ei sa nu cada in admiratie de sine, ci sa-I multumeasca Celui care i-a binecuvantat. Atunci El le sporeste harul, iar altii inteleg ca nimic nu impiedica harul lui Allah.

„Acesta este harul lui Allah, pe care il daruieste cui voieste. Iar Allah este Cuprinzator, Atotstiutor”: Harul si bunatatea Sa sunt nemarginite si daruieste binecuvantari uriase. Mila Sa cuprinde toate lucrurile, iar aliatilor Sai apropiati le daruieste ceea ce nu le daruieste altora. El stie cel mai bine cine merita harul si i-l daruieste. „Allah stie cel mai bine unde sa aseze mesajul Sau”, atat in privinta trimisilor, cat si a celor care duc mesajul de la ei.