Al-Ma'idah · 5:45

Versetul 45

Acestea sunt dintre hotararile mentionate in Tora, dupa care profetii supusi, invatatii evlaviosi si carturarii judecau intre iudei. Allah le-a poruncit ca omul care ucide sa fie omorat pentru fapta lui, cu conditia ca uciderea sa fi fost intentionata si sa existe echivalenta intre faptuitor si victima. Ochiul se scoate pentru ochi, urechea se taie pentru ureche, dintele pentru dinte si la fel in privinta madularelor pentru care talionul poate fi aplicat fara depasirea masurii.

„Iar ranile sunt supuse talionului”: faptuitorului i se face asemenea celor facute victimei. Daca cineva il raneste intentionat pe altul, i se aplica o rana asemanatoare, in acelasi loc, cu aceeasi lungime, latime si adancime, drept pedeapsa. Sa se stie ca legiuirile prescrise comunitatilor dinaintea noastra sunt si legiuiri pentru noi, daca Legea noastra nu a adus altceva.

„Insa celui care renunta la el ca milostenie”, in omor sau in fapte mai mici care pricinuiesc pierderea unui madular ori o rana, iertandu-l pe faptuitor, „aceasta ii va fi ispasire”. Ea este ispasire pentru faptuitor, fiindca omul a renuntat la dreptul sau si se cuvine cu atat mai mult ca Allah sa renunte la dreptul Sau. Este si ispasire pentru cel care iarta: precum el a iertat vatamarea facuta lui sau rudei sale, Allah ii iarta greselile si incalcarile.

„Iar cei care nu judeca dupa ceea ce a pogorat Allah, aceia sunt cei nedrepti.” Ibn 'Abbas a spus: „Este o necredinta mai mica decat necredinta cea mare, o nedreptate mai mica decat nedreptatea cea mare si o nelegiuire mai mica decat nelegiuirea cea mare.⁵¹” Nedreptatea este mai mare daca faptuitorul o socoteste ingaduita; iar daca o savarseste fara s-o socoteasca ingaduita, ea este un pacat mare.