Al-Ma'idah · 5:3

Versetul 3

Acesta este lucrul la care Allah a facut trimitere in cuvintele: „afara de cele ce va vor fi vestite”. Allah nu opreste decat pentru a-i ocroti pe robii Sai de vatamarea aflata in lucrurile oprite, pe care uneori le-o explica, iar alteori nu.

„Mortaciunea” este animalul care si-a pierdut viata fara sacrificare dupa randuiala. Ea este oprita fiindca sangele ramane in trup, carnea ei vatama, iar de multe ori moare din pricina unei boli care ar dauna celui ce o mananca. Sunt exceptate lacustele moarte si pestii morti, care sunt ingaduiti. „Sangele” inseamna sangele varsat, asa cum este precizat in alt verset. „Carnea de porc” cuprinde toate partile porcului. Allah l-a pomenit in mod deosebit dintre celelalte animale salbatice necurate fiindca unii dintre oamenii Cartii, crestinii, pretind ca le-a fost ingaduit. Sa nu va lasati amagiti de ei; el este oprit si face parte dintre lucrurile necurate.

„Ceea ce a fost jertfit cu invocarea altuia decat Allah” este animalul asupra caruia s-a pomenit la sacrificare numele altuia decat Allah: idol, sfant, stea ori alta creatura. Dupa cum pomenirea Numelui lui Allah face sacrificarea buna si ingaduita, pomenirea altui nume o face necurata, fiind politeism fata de Allah.

„Animalul sugrumat” este cel ucis prin strangere cu mana, cu o funie ori prin prinderea capului intr-un loc stramt din care nu se poate elibera. „Cel lovit de moarte” este cel care moare lovit cu batul, piatra ori lemnul, sau peste care cade ceva, fie cu intentie, fie fara intentie. „Cel cazut de la inaltime” este animalul care cade de pe munte, zid, acoperis ori dintr-un loc asemanator si moare. „Cel impuns cu coarnele” este cel impuns de un alt animal pana moare. „Cel din care a mancat fiara” este animalul atacat de lup, leu, tigru ori pasare de prada si care moare din aceasta pricina.

„Afara de ceea ce apucati sa sacrificati dupa randuiala” se refera la animalul sugrumat, lovit, cazut, impuns si atacat de fiara. Daca este gasit inca viu si viata lui poate continua, iar apoi este sacrificat dupa randuiala, devine ingaduit. De aceea unii juristi au spus ca, daca fiara i-a scos maruntaiele ori i-a taiat gatul, viata ramasa este asemenea inexistentei ei si sacrificarea nu mai foloseste. Altii iau in considerare simpla existenta a vietii: daca este sacrificat cat timp traieste, este ingaduit, chiar daca maruntaiele i-au iesit. Acesta este sensul vadit al versetului.

„Ceea ce a fost jertfit pe altarele de piatra” este animalul sacrificat pentru idolii si pietrele ridicate in vremea ignorantei. „Va este oprita si luarea hotararilor cu ajutorul sagetilor de ghicit.” Erau trei sageti folosite in vremea ignorantei: pe una scria „Fa”, pe a doua „Nu face”, iar a treia nu avea nimic scris. Cand cineva voia sa calatoreasca, sa se casatoreasca ori sa savarseasca alt lucru, le amesteca si scotea una. Daca iesea „Fa”, mergea mai departe; daca iesea „Nu face”, se oprea; daca iesea cea fara inscris, repeta pana iesea una dintre primele doua. Allah a oprit aceasta si lucrurile asemanatoare si le-a inlocuit cu istikharah, prin care robul Ii cere Domnului sau alegerea cea buna in toate treburile.

„Toate acestea sunt nelegiuire”, adica toate lucrurile oprite pomenite mai sus sunt iesire din ascultarea lui Allah si intrare in ascultarea seitanului.

Apoi Allah le aminteste robilor Sai binefacerea Sa: „Astazi, cei care nu cred si-au pierdut nadejdea in privinta religiei voastre.” Ziua aratata este Ziua de 'Arafah, cand Allah Si-a desavarsit religia, l-a sprijinit pe robul si Mesagerul Sau si i-a parasit pe politeisti dupa ce fusesera foarte doritori sa-i intoarca pe credinciosi de la religia lor. Cand au vazut puterea Islamului, biruinta si afirmarea lui, si-au pierdut orice nadejde ca dreptcredinciosii se vor mai intoarce la religia lor si au inceput sa se teama de ei. De aceea, in cel de-al zecelea an dupa Hijrah, cand Profetul a implinit Pelerinajul de Adio, niciun politeist nu a facut Hajj⁴⁵ si nimeni nu a inconjurat Casa dezbracat.

„Nu va temeti de ei, ci temeti-va de Mine”, adica nu va temeti de politeisti, ci temeti-va de Allah, Care v-a dat biruinta asupra lor, i-a umilit si a intors uneltirea lor impotriva lor.

„Astazi v-am desavarsit religia”, prin desavarsirea biruintei si a randuielilor vazute si ascunse, a temeliei si a ramurilor. Cartea si Sunnah sunt pe deplin de ajuns in hotararile religiei, in temelii si ramuri. Orice om plin de pretentii care sustine ca oamenii au nevoie, pentru a-si cunoaste credintele si hotararile, de alte stiinte decat stiinta Cartii si a Sunnah, precum teologia speculativa, este un nestiutor, iar chemarea lui este falsa. El pretinde ca religia nu se desavarseste decat prin ceea ce spune el, iar aceasta este dintre cele mai mari nedreptati si dintre cele mai grave acuzatii de nestiinta aduse lui Allah si Mesagerului Sau.

„Mi-am implinit binefacerea asupra voastra”, vazuta si ascunsa, „si am primit Islamul ca religie pentru voi”, adica l-am ales pentru voi si sunt multumit cu el pentru voi. Aratati-va recunostinta fata de Domnul vostru, laudati-L pe Cel Care v-a daruit cea mai buna, cea mai nobila si cea mai desavarsita dintre religii.

„Iar cel silit” sa manance din lucrurile oprite pomenite la inceputul versetului „de foame”, adica de o foamete cumplita, „fara sa se incline spre pacat”, fara dorinta de a pacatui, mancand numai din necesitate si fara sa depaseasca masura, „sa stie ca Allah este Atoateiertator, Milostiv”. Allah ii ingaduie sa manance in aceasta stare si, prin mila Sa, ii permite atat cat il tine in viata, fara ca religia lui sa fie stirbita.