Al-Ma'idah · 5:2

Versetul 2

Allah spune: „Nu incalcati lucrurile sacre randuite de Allah”, adica acele lucruri pe care v-a poruncit sa le cinstiti. Interdictia de a le incalca cuprinde interzicerea savarsirii acestor incalcari si a socotirii lor drept ingaduite. Aici intra savarsirea faptelor urate si socotirea lor ingaduita, precum si incalcarea interdictiilor starii de ihram si ale teritoriului sacru.

„Nici luna sfanta”, adica nu-i incalcati sfintenia prin lupta ori prin alte feluri de nedreptate, asa cum spune Preainaltul: „Numarul lunilor la Allah este de douasprezece luni, in Cartea lui Allah, din ziua in care a creat cerurile si pamantul; patru dintre ele sunt sfinte. Aceasta este religia cea dreapta, asa ca nu va nedreptatiti pe voi insiva in ele” [at-Tawbah, 9:36].

Cei mai multi invatati socotesc ca interdictia luptei in lunile sfinte a fost abrogata prin cuvintele: „Iar cand lunile sfinte s-au scurs, ucideti-i pe politeisti oriunde ii aflati” [at-Tawbah, 9:5] si prin celelalte texte generale care poruncesc lupta cu necredinciosii si avertizeaza impotriva parasirii ei in chip absolut. Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a luptat impotriva oamenilor din Ta'if in Dhu al-Qa'dah, una dintre lunile sfinte.

Alti invatati au spus ca interdictia luptei in lunile sfinte nu a fost abrogata, invocand acest verset si alte texte care interzic in mod expres aceasta lupta. Ei au inteles textele neconditionate in lumina acestei restrictii, spunand ca formularea neconditionata se interpreteaza in lumina celei conditionate. Unii au lamurit ca nu este ingaduit sa se inceapa lupta in lunile sfinte, insa este ingaduita continuarea si incheierea unei lupte incepute in alta luna. Asa au inteles lupta Profetului impotriva oamenilor din Ta'if, fiindca ea incepuse la Hunayn, in Shawwal.

Toate acestea privesc lupta care nu este defensiva. Daca necredinciosii ii ataca pe musulmani, acestora le este ingaduit, prin consensul invatatilor, sa se apere in lunile sfinte si in celelalte luni.

„Nici animalele aduse pentru jertfa, nici cele insemnate cu ghirlande”, adica nu incalcati sfintenia jertfelor aduse la Casa lui Allah pentru Hajj, umrah ori alt scop. Nu le impiedicati sa ajunga la locul lor, nu le luati prin furt sau in alt fel, nu le vatamati si nu le impovarati peste puterea lor, ca sa nu moara inainte de a ajunge la locul jertfirii. Cinstiti-le si cinstiti-i pe cei care le aduc.

„Nici cele insemnate cu ghirlande” se refera la o categorie aparte de animale de jertfa: la gatul unui astfel de animal se pune o funie rasucita ori innodata, ca sa fie facute vadite randuielile lui Allah, ca oamenii sa fie indemnati sa urmeze si sa invete aceasta Sunnah si ca animalul sa fie cunoscut drept jertfa si sa fie cinstit. De aceea insemnarea jertfei cu ghirlanda este Sunnah.

„Nici pe cei care se indreapta spre Casa cea Sfanta, cautand har de la Domnul lor si multumirea Lui”, adica pe cei care se indreapta spre Casa Sfanta si cauta harul lui Allah prin negot si castig ingaduit ori multumirea Lui prin Hajj, umrah, inconjurarea Casei, Rugaciune si alte adorari. Nu-i vatamati si nu-i umiliti, ci cinstiti-i pe cei care vin sa viziteze Casa Domnului lor.

Aici se afla implicit porunca de a face sigure drumurile ce duc la Casa lui Allah si de a-i lasa pe cei care se indreapta spre ea linistiti si in siguranta, fara teama pentru viata lor, fara teama de nedreptate si fara teama ca averile le vor fi luate prin dari nedrepte, jaf ori altele asemenea.

Din aceasta sunt exceptati cei pomeniti in cuvintele: „O, voi cei care credeti! Politeistii sunt necurati, asa ca sa nu se apropie de Moscheea cea Sfanta dupa acest an al lor” [at-Tawbah, 9:28]. Politeistului nu i se ingaduie sa intre in teritoriul sacru. Restrangerea interdictiei la cel care cauta harul lui Allah si multumirea Lui arata ca acela care se indreapta spre Casa cu intentia unui pacat trebuie impiedicat, caci aceasta tine de cinstirea sanctuarului: „Pe cel care voieste sa savarseasca acolo o abatere prin nedreptate il vom face sa guste o pedeapsa dureroasa” [al-Hajj, 22:25].

Dupa interdictia vanatului in ihram, Allah spune: „Cand iesiti din starea de ihram, puteti vana”, adica dupa ce ati incheiat Hajjul ori umrah si ati iesit din teritoriul sacru, vanatoarea redevine ingaduita. Porunca venita dupa interdictie readuce lucrul la hotararea pe care o avea inainte.

„Ura fata de un popor care v-a oprit de la Moscheea cea Sfanta sa nu va impinga sa incalcati hotarele”, adica ura si dusmania fata de un popor si nedreptatea lui anterioara, cand v-a oprit de la Moschee, sa nu va determine sa-l nedreptatiti din razbunare. Robul trebuie sa staruie in porunca lui Allah si pe calea dreptatii, chiar daca a fost nedreptatit, vatamat ori atacat. Nu-i este ingaduit sa minta despre cel care a mintit despre el sau sa-l tradeze pe cel care l-a tradat.

„Ajutati-va unii pe altii in binefacere si evlavie”, adica ajutati-va in binefacere. Binefacerea este un nume cuprinzator pentru tot ceea ce Allah iubeste si primeste dintre faptele vazute si ascunse, legate de drepturile lui Allah si de drepturile oamenilor. Evlavia este aici un nume cuprinzator pentru parasirea a tot ceea ce Allah si Mesagerul Sau urasc dintre faptele vazute si ascunse. Fiecare insusire a binelui pe care ni se porunceste sa o savarsim si fiecare insusire a raului pe care ni se porunceste sa o parasim intra aici. Robul le implineste el insusi si ii ajuta pe fratii sai credinciosi prin orice vorba si fapta care ii indeamna si ii incurajeaza.

„Si nu va ajutati in pacat”, adica in savarsirea cu indrazneala a pacatelor care il impovareaza pe cel care le savarseste, „si incalcare”, adica in nedreptatirea oamenilor cu privire la sangele, averile si onoarea lor. Robul trebuie sa se opreasca de la orice pacat si nedreptate si sa-i ajute pe ceilalti sa le paraseasca. „Temeti-va de Allah”, ferindu-va de neascultarea Lui si de incalcarea cu indrazneala a lucrurilor Sale sacre, „caci Allah este aspru in pedeapsa”, ca sa nu vina asupra voastra pedeapsa Lui in lumea aceasta si in Viata de Apoi.