Al-Ma'idah · 5:4

Versetul 4

Allah ii spune Profetului Sau Muhammad: „Te intreaba ce le este ingaduit” dintre mancaruri. „Spune: Va sunt ingaduite lucrurile bune”, adica tot ceea ce aduce folos ori placere, fara vatamare pentru trup si minte. Aici intra toate cerealele si roadele din sate si pustiu, toate vietuitoarele marii si toate animalele uscatului, afara de ceea ce Legiuitorul a exceptat, precum fiarele si lucrurile necurate. Versetul arata prin intelesul sau interzicerea lucrurilor necurate, dupa cum se spune limpede: „Le ingaduie lucrurile bune si le opreste lucrurile necurate” [al-A'raf, 7:157].

„Si ceea ce prind pentru voi animalele de vanatoare pe care le-ati dresat”, adica va este ingaduit ceea ce ati invatat animalele de vanatoare sa prinda. Versetul arata mai multe lucruri.

1. Blandetea si mila lui Allah fata de robi: le-a largit caile celor ingaduite si le-a permis ceea ce nu au sacrificat ei insisi, ci a fost vanat de animalele de vanatoare. Aici intra cainii, gheparzii de vanatoare, soimii si cele asemenea, care vaneaza cu coltii sau ghearele.

2. Animalul de vanatoare trebuie sa fie dresat potrivit obiceiului: sa plece cand este trimis, sa se opreasca atunci cand este oprit si sa nu manance din prada pe care o prinde. „Invatandu-le din ceea ce v-a invatat Allah. Mancati din ceea ce retin pentru voi”, adica din vanatul pe care il retin pentru stapan. Daca animalul mananca din prada, nu se stie daca a prins-o pentru stapan sau pentru sine.

3. Cainele ori pasarea trebuie sa raneasca vanatul, potrivit cuvantului „animalele de vanatoare”, coroborat cu interdictia de a manca animalul sugrumat. Daca un caine ori alt animal il sugruma ori il ucide prin greutatea sa, nu este ingaduit. Aceasta se intemeiaza pe intelegerea ca termenul arab desemneaza animalele care ranesc vanatul cu coltii ori ghearele. Parerea cunoscuta este insa ca termenul inseamna „dobanditoare”, adica animalele care prind vanatul; in acest caz, aceasta conditie nu se dovedeste. Allah stie cel mai bine.

4. Este ingaduita tinerea cainelui de vanatoare, asa cum apare in hadithul autentic⁴⁶, desi tinerea cainilor este in principiu oprita, fiindca ingaduinta vanatorii cu el si a dresarii lui cere ingaduinta tinerii lui.

5. Partea din vanat atinsa de gura cainelui este curata, fiindca Allah a ingaduit vanatul si nu a poruncit spalarea lui. Aceasta arata curatia ei.

6. Aici se afla virtutea stiintei si a invatarii: vanatul animalului dresat prin stiinta este ingaduit, iar vanatul animalului nedresat nu este.

7. Preocuparea cu dresarea cainelui, a pasarii ori a altui animal de vanatoare nu este mustrata si nu este joaca zadarnica, ci este un mijloc pentru ingaduirea vanatului si folosirea lui.

8. Versetul este o dovada pentru cel care ingaduie vanzarea cainelui de vanatoare, fiindca dobandirea lui poate sa nu fie cu putinta altfel.

9. La trimiterea animalului de vanatoare trebuie pomenit Numele lui Allah. Daca vanatorul paraseste intentionat pomenirea Numelui, ceea ce ucide animalul nu este ingaduit.

10. Este ingaduit sa se manance ceea ce prinde animalul de vanatoare, fie ca il omoara, fie ca nu. Daca stapanul ajunge la prada cat ea este inca vie si viata ei poate continua, nu o poate manca decat dupa sacrificarea potrivit randuielii.

Apoi Allah indeamna la teama de El si avertizeaza despre apropierea socotelii in Ziua Invierii: „Temeti-va de Allah, caci Allah este grabnic la socoteala.”