Al-Ma'idah · 5:12–13

Versetele 12 si 13

Allah Preainaltul vesteste ca a luat de la fiii lui Israel un legamant solemn si intarit. El descrie legamantul, rasplata implinirii lui si pedeapsa parasirii lui, apoi arata ca ei nu l-au implinit si pomeneste pedeapsa care i-a ajuns.

„Allah a luat legamantul fiilor lui Israel”, adica angajamentul lor puternic si intarit, „si am ridicat dintre ei douasprezece capetenii”, adica conducatori ai celor aflati sub autoritatea lor, care sa le supravegheze treburile si sa-i indemne la implinirea poruncilor. Allah le-a spus acestor capetenii care au purtat poverile conducerii: „Eu sunt cu voi”, prin ajutorul si sprijinul Meu, caci ajutorul este pe masura poverii.

Apoi le-a pomenit conditiile legamantului: „Daca veti statornici Rugaciunea”, pe dinafara si pe dinauntru, implinind-o corect, cu prezenta inimii, staruind in ceea ce este cerut; „veti da zakah” celor indreptatiti la ea; „veti crede in Mesagerii Mei”, in toti, dintre care cel mai ales si mai desavarsit este Muhammad ﷺ; „ii veti sprijini”, ii veti cinsti si le veti implini drepturile prin respect si ascultare; „si Ii veti da lui Allah un imprumut bun”, adica milostenie si binefacere izvorate din sinceritate si din castig bun.

Daca impliniti acestea, „va voi sterge relele si va voi face sa intrati in Gradini pe sub care curg rauri”. Astfel, El le daruieste deopotriva dobandirea lucrului dorit - Gradina si desfatarile ei - si indepartarea lucrului neplacut, prin stergerea pacatelor si a pedepselor care decurg din ele.

„Iar cel dintre voi care, dupa aceasta” - dupa legamantul intarit prin juraminte, insotit de incurajarea prin rasplata - „nu crede s-a ratacit de la calea dreapta”, in chip voit si in cunostinta de cauza. El merita lipsirea de rasplata si sosirea pedepsei. Apoi, ca si cum s-ar intreba ce au facut dupa toate aceste avertismente, Allah arata in versetul urmator ca au incalcat legamantul.

Din pricina incalcarii legamantului, au fost pedepsiti in mai multe feluri. Primul: „i-am blestemat”, adica i-am alungat si indepartat de mila Noastra, fiindca ei si-au inchis singuri portile milei si nu au implinit legamantul luat asupra lor.

Al doilea: „le-am facut inimile aspre”, adica tari si neinduplecate. Predicile nu le folosesc, semnele si avertismentele nu lucreaza asupra lor, rasplata nu ii incurajeaza si pedeapsa nu ii infricoseaza. Aceasta este una dintre cele mai mari pedepse care il pot ajunge pe rob: inima sa ajunga astfel incat indrumarea si binele sa nu-i sporeasca decat raul.

Al treilea: „Ei rastalmacesc cuvintele din locurile lor”, adica schimbau si modificau cuvintele, dandu-le un alt sens decat cel voit de Allah si de Mesagerul Sau.

Al patrulea: „au uitat o parte din ceea ce li s-a amintit”. Li s-a poruncit sa urmeze Tora si ceea ce Allah i-a revelat lui Musa, dar au uitat o parte. Aici intra uitarea stiintei: au uitat-o si au pierdut-o, iar multe lucruri pe care Allah i-a facut sa le uite nu se mai gasesc la ei, ca pedeapsa. Intra si uitarea de a pune in practica ceea ce stiau, adica neimplinirea acelor invataturi, astfel ca nu au fost ajutati sa implineasca ceea ce li s-a poruncit. Aceasta este o dovada impotriva oamenilor Cartii cand tagaduiesc unele lucruri pomenite in Cartile lor sau petrecute in vremea lor: ele fac parte din ceea ce au uitat.

Al cincilea: tradarea lor continua. „Nu vei inceta sa descoperi tradare din partea lor”, fata de Allah si fata de robii Sai credinciosi. Una dintre cele mai mari tradari este ascunderea adevarului fata de cei pe care ii invata religia si fata de cei care au incredere in ei, lasandu-i astfel in necredinta. Aceasta trasatura urata ii cuprinde pe toti cei care li se aseamana.

Oricine nu implineste ceea ce Allah i-a poruncit si legamantul pe care l-a luat asupra lui are parte de blestem, de impietrirea inimii si de rastalmacirea cuvintelor; nu este ajutat sa ajunga la adevar, uita o parte din ceea ce i s-a amintit si cade inevitabil in tradare. Ii cerem lui Allah ocrotire.

Allah Preainaltul a numit ceea ce li s-a amintit o „parte”, fiindca aceasta este partea cea mai de pret; toate celelalte sunt doar parti din bunurile lumesti, dupa cum Allah Preainaltul a spus: „El a iesit inaintea poporului sau cu podoaba sa. Cei care doreau viata lumeasca au spus: «De-am avea si noi asemenea celor daruite lui Qarun! El are, cu adevarat, parte de un mare noroc!»” [al-Qasas, 28:79]. Iar despre partea folositoare a spus: „Aceasta nu le este daruita decat celor care au rabdare si nu-i este daruita decat celui care are parte de un mare bine” [Fussilat, 41:35].

„Afara de putini dintre ei”, cei care au implinit legamantul lor cu Allah, iar El i-a ajutat si i-a calauzit pe calea dreapta. „Iarta-i si treci cu vederea”, nu-i lua la socoteala pentru vatamarea pe care ti-au pricinuit-o, ci iarta si treci peste ea; aceasta este binefacere, iar „Allah ii iubeste pe binefacatori”. Ihsanul fata de Creator inseamna sa-L adori pe Allah ca si cum L-ai vedea, iar daca tu nu-L vezi, El te vede. Ihsanul fata de creaturi inseamna sa le aduci folos religios si lumesc.