Al-Ma'idah · 5:106–108

Versetele 106 la 108

Allah porunceste ca testamentul sa fie intocmit in prezenta a doi martori. Cand apar semnele si indiciile apropierii mortii, omul trebuie sa-si scrie testamentul, iar doi oameni drepti, a caror marturie este primita, sa fie martori la el.

„Sau alti doi din afara voastra”, adica din afara religiei voastre, dintre iudei, crestini sau altii, atunci cand este nevoie si nu se gasesc musulmani. „Daca sunteti in calatorie pe pamant si va ajunge nenorocirea mortii”, ei pot fi chemati sa marturiseasca. Porunca de a-i lua drept martori arata ca marturia lor este primita in acea situatie.

Daca exista indoieli, cei doi sunt opriti „dupa rugaciune”, rugaciunea pe care o cinstesc, si „ei sa jure pe Allah” ca spun adevarul si nu au schimbat nimic. Daca sunt crezuti, nu este nevoie de juramant.

Ei spun: „Nu vom vinde acest juramant pentru niciun pret”, adica nu vom minti in juramintele noastre pentru un castig lumesc, „chiar daca este vorba despre o ruda apropiata”, caci nu vom tine seama de rudenie si nu vom schimba marturia in folosul rudei. „Si nu vom ascunde marturia lui Allah”, ci vom spune ceea ce am auzit; „caci atunci am fi dintre pacatosi.”

„Iar daca se descopera ca amandoi s-au facut vinovati de pacat”, adica daca apare un indiciu ca au mintit ori au dat marturie falsa, „alti doi, dintre rudele indreptatite ale celui mort, cele mai apropiate de el, sa le ia locul”. Doua dintre rudele cele mai apropiate ale celui mort vin in locul lor si „sa jure pe Allah: Marturia noastra este mai adevarata decat marturia lor”, adica primii doi au mintit si au schimbat marturia. „Si noi nu am incalcat dreptatea”, caci daca am fi nedreptatit si am fi marturisit fara adevar, „am fi dintre nedrepti”.

Allah arata intelepciunea acestei randuieli, a intaririi marturiei si a transferarii dreptului de a depune marturie catre rudele celui mort daca se dovedeste minciuna martorilor: „Aceasta face mai probabil ca ei sa dea marturia asa cum trebuie”, in urma acestor masuri de intarire, „sau sa se teama ca juramintele lor vor fi respinse prin alte juraminte”, adica sa se teama ca juramintele nu le vor fi primite, iar dreptul va fi incredintat rudelor celui mort.

„Temeti-va de Allah si ascultati. Allah nu calauzeste oamenii nelegiuiti”, adica pe cei a caror insusire este nelegiuirea, pentru ca ei nu vor calauzirea si nu urmaresc calea dreapta.

Pe scurt, daca moartea il ajunge pe om in calatorie sau in alta stare in care martorii drepti sunt putini, el trebuie sa lase testamentul in fata a doi martori musulmani drepti. Daca nu gaseste decat doi necredinciosi, ii poate desemna pe ei. Daca rudele se indoiesc de cei doi din pricina necredintei lor, ii pun sa jure dupa rugaciune ca nu au mintit si nu au schimbat nimic. Prin aceasta se dezvinovatesc de acuzatia care le este adusa. Daca rudele tot nu-i cred si gasesc un indiciu al minciunii, doi dintre cei mai apropiati ai mortului pot lua locul lor si pot jura ca marturia lor este mai adevarata, iar cei dintai au tradat si au mintit. Atunci li se da ceea ce pretind.

Aceste versete au fost revelate cu privire la cunoscuta istorisire a lui Tamim ad-Dari si 'Adiyy ibn Badda', cand as-Sahmi le-a incredintat testamentul sau.⁴ Allah stie cel mai bine.

Din aceste versete sunt deduse mai multe hotarari:

• Testamentul este randuit, iar cel caruia i se apropie moartea trebuie sa lase testament.

• Testamentul este socotit valabil chiar daca omul a ajuns la semnele mortii, atata vreme cat mintea lui este inca limpede.

• La intocmirea testamentului trebuie sa fie de fata doi martori drepti.

• Marturia necredinciosilor este primita, la nevoie, in privinta testamentului si in cele asemanatoare. Aceasta este pozitia imamului Ahmad. Multi invatati au pretins ca hotararea a fost abrogata, dar pretentia nu are dovada. Din aceasta se poate intelege ca, atunci cand nu se gaseste altcineva, marturia necredinciosilor este primita si in alte probleme, dupa cum a ales Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah.

• Musulmanului ii este ingaduit sa calatoreasca impreuna cu un necredincios daca nu exista un motiv de temere. De asemenea, calatoria pentru negot este ingaduita.

• Daca exista indoieli cu privire la cei doi martori, dar nu s-a aratat un semn al tradarii, iar rudele vor sa le ceara juramant, ei sunt opriti dupa rugaciune si jura in felul descris.

• Daca nu exista indoiala sau banuiala, nu este nevoie sa fie opriti si nici sa li se impuna juramantul.

• Marturia are o mare insemnatate: Allah a atribuit-o Sie Insusi; ea trebuie tratata cu grija si indeplinita cu dreptate.

• Cand exista indoieli, martorii pot fi cercetati si audiati separat pentru a le verifica marturiile.

• Daca exista un indiciu ca martorii mint, doua dintre rudele celui mort vin si jura pe Allah ca juramantul lor este mai adevarat, iar primii au tradat si au mintit. Atunci ceea ce pretind li se da, iar indiciul impreuna cu juramantul tine loc de dovada.