Al-Hujurat · 49:9–10

Versetele 9 la 10

Aceasta cuprinde interdictia ca credinciosii sa se nedreptateasca si sa se lupte unii cu altii. Daca doua grupuri de credinciosi se lupta, ceilalti credinciosi trebuie sa inlature acest rau mare prin impacarea lor si sa intervina pe cea mai desavarsita cale prin care se poate ajunge la pace. Ei trebuie sa urmeze toate mijloacele care duc la aceasta. Daca cele doua grupuri se impaca, atunci este bine.

Daca unul dintre ele se razvrateste impotriva celuilalt, luptati impotriva grupului razvratit pana cand se intoarce la porunca lui Allah, adica se intoarce la ceea ce Allah si Trimisul Sau au stabilit: implinirea binelui si parasirea raului, dintre care lupta este unul dintre cele mai mari.

Daca se intoarce, impacati-le cu dreptate si fiti drepti. Aceasta este o porunca de impacare si de dreptate in impacare, fiindca poate exista impacare fara dreptate, prin nedreptatirea sau prejudicierea uneia dintre cele doua tabere. Aceasta nu este impacarea poruncita. Nu trebuie favorizata una dintre ele din pricina rudeniei, a patriei comune sau a altor scopuri si interese care indeparteaza de dreptate.

„Allah ii iubeste pe cei drepti”, adica pe cei care sunt drepti in judecata dintre oameni si in toate raspunderile pe care le-au primit. Aceasta cuprinde si dreptatea barbatului fata de familie si copii, prin implinirea drepturilor lor. In hadithul autentic se spune: „Cei drepti se vor afla la Allah pe amvoane de lumina: cei care sunt drepti in judecata lor, fata de familiile lor si in ceea ce le este incredintat.”³⁸

„Credinciosii sunt frati.” Acesta este legamantul de fratie pe care Allah l-a incheiat intre credinciosi. Oricine, din rasaritul ori apusul pamantului, are credinta in Allah, ingerii Sai, Cartile Sale, Trimisii Sai si Ziua de Apoi este fratele credinciosilor. Aceasta fratie cere ca ei sa iubeasca pentru el ceea ce iubesc pentru ei insisi si sa urasca pentru el ceea ce urasc pentru ei insisi.

De aceea Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a spus, poruncind fratia credintei: „Nu va invidiati, nu umflati preturile prin licitatii inselatoare, nu va urati si nu va intoarceti spatele. Fiti, robi ai lui Allah, frati. Musulmanul este fratele musulmanului: nu-l nedreptateste, nu-l paraseste si nu-l minte.” Relatat de al-Bukhari si Muslim.³⁹

In cele doua Sahih-uri se afla cuvintele Profetului, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui: „Credinciosul fata de credincios este asemenea cladirii, ale carei parti se intaresc unele pe altele.” Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, si-a impreunat degetele.⁴⁰

Allah si Trimisul Sau au poruncit implinirea drepturilor credinciosilor unii fata de altii si tot ceea ce aduce armonie, iubire si pastrarea legaturilor intre ei. Toate acestea intaresc drepturile lor reciproce. Intre acestea se afla si faptul ca, daca intre ei se iveste lupta, care desparte inimile, naste ura si ruperea legaturilor, credinciosii trebuie sa-i impace pe fratii lor si sa se straduiasca sa indeparteze dusmania dintre ei.

Apoi Allah porunceste evlavia in general si leaga mila Sa de evlavie si de implinirea drepturilor credinciosilor: „ca sa vi se arate mila”. Cand mila este dobandita, este dobandit tot binele din aceasta lume si din Viata de Apoi. Aceasta arata ca neimplinirea drepturilor credinciosilor este una dintre cele mai mari piedici in calea Milei.

Printre invatamintele acestor doua versete, pe langa cele amintite, se afla faptul ca lupta dintre credinciosi este contrara fratiei credintei si de aceea este unul dintre cele mai mari pacate. Credinta si fratia bazata pe ea nu dispar insa prin existenta luptei, asa cum nu dispar prin celelalte pacate mari care nu ajung la asocierea de parteneri cu Allah. Aceasta este doctrina Ahl as-Sunnah wal-Jama'ah.

Se mai deduc obligatia impacarii dintre credinciosi cu dreptate si obligatia luptei impotriva razvratitilor pana cand se intorc la porunca lui Allah. Daca ei se intorc la altceva decat porunca lui Allah, adica in conditii pe care nu este ingaduit sa le aprobi si sa ti le asumi, acest lucru nu este ingaduit. Averile lor sunt ocrotite, fiindca Allah a ingaduit varsarea sangelui lor numai cat timp continua razvratirea, fara a ingadui si luarea averilor lor.