Muhammad · 47:4–6

Versetele 4 la 6

Allah ii indruma pe robii Sai spre ceea ce le aduce indreptare si biruinta asupra dusmanilor: „Cand ii intalniti in lupta pe cei care nu cred”, luptati cu hotarare si loviti-le grumazurile pana cand ii infrangeti, le frangeti puterea si le opriti raul. Dupa ce ati facut aceasta, daca socotiti ca luarea lor in captivitate este mai potrivita si mai folositoare, „strangeti bine legaturile”, adica asigurati-va ca sunt legati bine. Aceasta este o masura de paza, pentru ca prizonierii sa nu fuga. Cand legaturile lor sunt stranse, musulmanii sunt in siguranta fata de lupta lor si de raul lor.²⁴

Odata ce sunt prizonierii vostri, aveti de ales: fie le faceti un bine, eliberandu-i fara bani si fara rascumparare, fie ii eliberati in schimbul unei rascumparari, nelasandu-i liberi pana cand isi platesc ei libertatea ori le-o platesc ai lor, cu bani sau prin eliberarea unui prizonier musulman aflat la ei. Aceasta randuiala continua „pana cand razboiul isi lasa poverile”, adica pana cand nu mai exista razboi si ajungeti la pace si armistitiu. Fiecare imprejurare isi are cuvantul potrivit si fiecare situatie hotararea ei. Cele pomenite mai sus se aplica atunci cand exista lupta si razboi. Daca intr-un rastimp nu este razboi, dintr-un motiv oarecare, atunci nu exista nici ucidere, nici luare in captivitate.

„Asa este”: aceasta este hotararea pomenita, prin care credinciosii sunt incercati prin necredinciosi, iar zilele de biruinta si infrangere se succeda intre ei. „Daca Allah ar fi voit, S-ar fi razbunat El Insusi asupra lor”, caci El are Putere asupra tuturor lucrurilor si poate face ca necredinciosii sa nu biruie nicaieri, niciodata, pana cand musulmanii i-ar infrange cu totul. „Insa va pune la incercare pe unii prin altii”, pentru ca lupta sa se desfasoare, starile robilor sa se arate si cel sincer sa se deosebeasca de mincinos, iar cel care crede sa creada cu o credinta adevarata, intemeiata pe intelegere, nu pe simpla urmare a taberei biruitoare. O asemenea credinta este foarte slaba si abia daca dainuie in incercari si nenorociri.

„Celor care sunt ucisi pe Calea lui Allah” le sunt pregatite o rasplata imbelsugata si o buna recompensa. Ei sunt cei care au luptat impotriva celor cu care li s-a poruncit sa lupte, pentru ca Cuvantul lui Allah sa fie cel mai inalt. „El nu le va zadarnici faptele”, adica nu le va nimici si nu le va face fara folos, ci le va primi, le va spori si va face sa se arate roadele lor in aceasta lume si in Viata de Apoi. „El ii va calauzi” pe calea care duce la Paradis „si le va indrepta starea”, adica starea si treburile lor; rasplata lor va fi buna si desavarsita, netulburata de niciun rau. „Si ii va face sa intre in Paradisul pe care li l-a facut cunoscut”: mai intai li l-a facut cunoscut trezindu-le dorul dupa el, descriindu-li-l si aratandu-le faptele care duc la el, printre care este si faptul de a fi ucis pe Calea lui Allah. Le-a inlesnit implinirea poruncilor Sale si i-a indemnat spre ele. Apoi, cand vor intra in Paradis, le va face cunoscute locuintele si desfatarile vesnice si viata tihnita pe care acestea le cuprind.