Muhammad · 47:34–35

Versetele 34 la 35

Acest verset si cel din Sura al-Baqarah, „Iar cei dintre voi care se leapada de religia lor si mor necredinciosi, acelora li se vor zadarnici faptele in aceasta lume si in Viata de Apoi” (2:217), precizeaza sensul tuturor textelor generale despre anularea faptelor prin necredinta: aceasta este conditionata de moartea in necredinta. Aici Allah spune: „Cei care nu cred” in Allah, in ingerii, Cartile si trimisii Sai si in Ziua de Apoi, „impiedica de la Calea lui Allah” prin indepartarea oamenilor de adevar, chemarea lor la falsitate si infrumusetarea acesteia, „si apoi mor necredinciosi”, fara sa se caiasca, „Allah nu ii va ierta”, nici prin mijlocire, nici in alt chip. Pedeapsa a devenit inevitabila pentru ei, rasplata le-a scapat, ramanerea vesnica in Foc li se cuvine, iar mila Celui Indurator, Mult-Iertator le-a fost inchisa. Versetul arata, de asemenea, ca daca se caiesc inainte de moarte, Allah ii iarta, Se indura de ei si ii introduce in Paradis, chiar daca si-ar fi petrecut intreaga viata in necredinta, impiedicand de la Calea Lui si savarsind pacate. Slava Celui care le-a deschis robilor Sai portile milei si nu le-a inchis nimanui cat timp este in viata si se poate cai! Slava Celui Ingaduitor, care nu Se grabeste sa-i pedepseasca pe pacatosi, ci le daruieste sanatate si cele necesare traiului, de parca nu I-ar fi fost nesupusi, desi are putere asupra lor!

Apoi Allah Preainaltul spune: „Asadar, nu slabiti”, adica nu va pierdeti puterea in lupta cu dusmanii si nu lasati frica sa va stapaneasca. Rabdati, ramaneti statornici si pregatiti-va sufleteste pentru lupta si rezistenta, cautand Multumirea Domnului vostru, slujind cu sinceritate Islamul si maniindu-l pe Diavol. „Si nu chemati la pace”, cerand incetarea luptei dintre voi si dusmanii vostri din dorinta de odihna, in timp ce „voi sunteti mai presus; Allah este cu voi si nu va va lipsi de rasplata faptelor voastre”.

Fiecare dintre aceste trei lucruri cere rabdare si inlaturarea slabiciunii. Primul este ca ei sunt mai presus: au la indemana mijloacele biruintei, iar Allah le-a facut o fagaduinta adevarata. Omul slabeste atunci cand este mai umilit decat celalalt, mai putin numeros ori mai slab in pregatire, in forta launtrica sau in cea exterioara. Al doilea este ca Allah este cu ei, fiindca ei sunt credinciosi, iar Allah este alaturi de credinciosi prin ajutor, biruinta si intarire. Aceasta le intareste inimile si ii indeamna sa-si infrunte dusmanii. Al treilea este ca Allah nu le micsoreaza cu nimic rasplata faptelor, ci le-o da deplin si adauga din harul Sau. Acest lucru este valabil mai ales pentru lupta pe Calea Lui: cheltuiala facuta pentru ea este rasplatita de sapte sute de ori si de multe ori peste aceasta. Allah Preainaltul spune: „Aceasta fiindca nicio sete, nicio osteneala si nicio foame nu-i atinge pe Calea lui Allah, nu pasesc in niciun loc care sa-i manie pe necredinciosi si nu dobandesc nimic impotriva vreunui dusman fara sa li se scrie pentru aceasta o fapta buna. Allah nu lasa sa se piarda rasplata celor care fac binele. Si nu cheltuiesc nimic, putin ori mult, si nu strabat nicio vale fara sa li se scrie aceasta, pentru ca Allah sa-i rasplateasca pentru cele mai bune fapte pe care le savarseau” (9:120–121). Cand omul stie ca Allah nu-i pierde fapta si stradania, aceasta il insufleteste si il indeamna sa depuna efortul pentru care primeste rasplata. Cu atat mai mult se intampla astfel cand cele trei lucruri se aduna: ele ii dau un avant deplin. Astfel Allah ii indeamna pe robii Sai, ii insufleteste si le intareste sufletele pentru ceea ce le aduce indreptarea si izbanda.