Muhammad · 47:20–23

Versetele 20 la 23

„Cei care cred spun”, grabindu-se si aratand dorinta de a implini poruncile grele: „De ce nu este pogorata o sura?”, adica o sura care sa porunceasca lupta. „Dar cand este pogorata o sura limpede”, a carei implinire este obligatorie, „si in ea este pomenita lupta”, cel mai greu lucru pentru suflete, cei slabi in credinta nu raman statornici in implinirea poruncilor.

De aceea spune: „Ii vezi pe cei in ale caror inimi este boala privind spre tine cu privirea celui cuprins de lesinul mortii”, fiindca urasc aceasta porunca si le este foarte grea. Este asemenea cuvintelor Sale: „Oare nu i-ai vazut pe cei carora li s-a spus: Opriti-va mainile, impliniti rugaciunea si dati zakah? Apoi, cand li s-a poruncit lupta, o parte dintre ei se temeau de oameni asa cum se temeau de Allah ori cu o teama si mai mare.” Apoi Allah ii indeamna la ceea ce li se potriveste mai bine: „Mai potrivita pentru ei ar fi ascultarea si un cuvant cuviincios”, adica sa implineasca porunca deja obligatorie, sa-si adune silintele asupra ei si sa nu ceara sa li se randuiasca ceea ce le-ar fi greu. Sa se bucure de scutirea si de ingaduinta daruite de Allah!

„Iar cand treaba a fost hotarata”, adica atunci cand vine o porunca serioasa si obligatorie, „daca ar fi sinceri fata de Allah”, cerandu-I ajutorul si dandu-si toata silinta sa o implineasca, „ar fi mai bine pentru ei” decat starea lor dintai. Aceasta din mai multe pricini. Mai intai, robul este nedesavarsit sub toate aspectele si nu are putere decat daca Allah il ajuta; de aceea sa nu ceara ceva in plus fata de ceea ce are deja de implinit. Apoi, daca sufletul sau se leaga de viitor, slabeste in implinirea indatoririi prezente si a celei viitoare. In privinta prezentului, silinta lui s-a mutat de la acesta la altceva, iar fapta urmeaza silinta. In privinta viitorului, vremea lui nu soseste inainte ca avantul sa se fi stins, astfel ca nu primeste ajutor pentru a-l implini. De asemenea, robul care isi leaga nadejdile de viitor, in vreme ce este lenes fata de lucrarea prezenta, seamana cu cel care isi face dorinte si se crede sigur pe puterea sa de a implini cele ce vor veni. Este cu atat mai probabil sa fie lipsit de ajutor si sa nu faca ceea ce isi propusese si pentru care se pregatise sufleteste. Se cuvine ca robul sa-si adune grija, gandul si energia asupra clipei prezente si sa-si implineasca indatorirea potrivit puterii sale. Apoi, ori de cate ori soseste un nou timp, sa-l intampine cu energie si cu o hotarare inalta, adunata, nu imprastiata, cerand ajutorul Domnului sau. Un asemenea om este mai vrednic sa primeasca reusita si indrumare in toate treburile sale.

Apoi Allah arata starea celui care se intoarce de la ascultarea Domnului sau: el nu se indreapta spre bine, ci spre rau. „Daca va intoarceti, oare nu este de asteptat sa raspanditi stricaciunea pe pamant si sa rupeti legaturile de rudenie?” Exista doua cai: fie omul ramane statornic in ascultarea lui Allah si in implinirea poruncilor Sale, iar acolo sunt binele, dreapta indrumare si izbanda, fie se abate de la acestea si se intoarce de la ascultarea lui Allah, iar acolo nu mai ramane decat stricaciunea pe pamant prin pacate si ruperea legaturilor de rudenie.

„Acestia”, cei care au raspandit stricaciunea pe pamant si au rupt legaturile de rudenie, „sunt cei pe care Allah i-a blestemat”, indepartandu-i de Milostivirea Sa si apropiindu-i de Mania Lui. „I-a facut surzi si le-a orbit vederile”, adica i-a facut sa nu auda si sa nu vada ceea ce le foloseste. Au urechi, dar nu aud spre supunere si primire; aud doar in asa fel incat dovada lui Allah se statorniceste impotriva lor. Au ochi, dar nu vad prin ei invatamintele si semnele si nu-si indreapta atentia spre dovezi si argumente limpezi.