Al-Ahqaf · 46:21–26

Versetele 21 la 26

Allah spune: „Pomeneste-l”, aducandu-i lauda frumoasa, „pe fratele neamului 'Ad”, adica pe Hud, pacea fie asupra lui, unul dintre Trimisii nobili pe care Allah i-a cinstit prin chemarea la Religia Sa si prin indrumarea fapturilor catre El. „Cand si-a avertizat poporul”, neamul 'Ad, „in al-Ahqaf”, adica in locuintele lor cunoscute sub acest nume, intinsele tinuturi nisipoase din Yemen. „Iar avertizatori au fost si inaintea lui, si dupa el”: el nu era primul dintre ei si nici nu le era potrivnic. Le spunea: „Nu adorati decat pe Allah! Ma tem pentru voi de pedeapsa unei Zile cumplite.”

El le-a poruncit adorarea lui Allah, care cuprinde orice cuvant drept si orice fapta vrednica de lauda, le-a interzis asocierea si luarea unor rivali alaturi de El si i-a avertizat asupra pedepsei aspre daca nu-l vor asculta. Insa chemarea nu le-a folosit. „Ei au spus: Ai venit sa ne abati de la dumnezeii nostri?”, adica singurul tau scop si singurul lucru pe care il aduci este ca ne-ai gasit urmandu-ne dumnezeii si vrei sa ne indepartezi de ei.

„Adu-ne pedeapsa cu care ne ameninti, daca esti dintre cei sinceri!” Aceasta arata culmea nestiintei si a incapatanarii. „El a spus: Stiinta este numai la Allah”, caci in Mana Lui se afla carmuirea si cheile tuturor lucrurilor, iar El va aduce asupra voastra pedeapsa daca voieste. „Eu va vestesc ceea cu care am fost trimis”, adica nu am alta indatorire decat transmiterea limpede a Mesajului. „Insa vad ca sunteti un popor care se poarta cu nestiinta”, de aceea ati ajuns la aceasta indrazneala atat de mare.

Allah a trimis asupra lor pedeapsa cea mare, vantul care i-a nimicit. De aceea spune: „Cand au vazut-o”, adica pedeapsa, „ca pe un nor indreptandu-se spre vaile lor”, asemenea unui nor care venea spre vaile ale caror ape le udau plantele si din ale caror fantani si balti beau, „au spus”, bucurandu-se: „Acesta este un nor care ne va aduce ploaie.” Allah spune: „Nu! Este ceea ce ati cerut sa vina degraba”, adica ceea ce ati atras asupra voastra spunand: „Adu-ne pedeapsa cu care ne ameninti, daca esti dintre cei sinceri!”

„Un vant in care este o pedeapsa dureroasa, care nimiceste totul”, adica tot ceea ce intalneste, prin puterea si nenorocirea lui. Allah l-a dezlantuit asupra lor „sapte nopti si opt zile fara intrerupere, astfel incat vedeai oamenii doborati, asemenea unor trunchiuri de palmieri goale pe dinauntru”. „La porunca Domnului sau”, adica prin ingaduinta si Voia Sa. „Dimineata nu se mai vedeau decat locuintele lor”: vitele, bunurile si ei insisi pierisera. „Astfel rasplatim Noi poporul nelegiuit”, din pricina nelegiuirii si nedreptatii lui.

Toate acestea s-au intamplat desi Allah revarsase asupra lor mari binecuvantari, pentru care nu I-au multumit si nici nu L-au pomenit. „Le daduseram o putere pe care voua nu v-am dat-o”, adica le daduseram stapanire pe pamant, sa se bucure de bunurile si placerile lui, si le daruiseram o viata destul de lunga incat cel care voia sa ia aminte sa poata lua aminte, iar cel calauzit sa primeasca povata. Am dat neamului 'Ad putere, dupa cum v-am dat si voua, cei carora va sunt adresate aceste cuvinte. Nu socotiti ca puterea primita va este rezervata doar voua si ca va va apara cu ceva de pedeapsa lui Allah; altii au avut o putere mai mare decat a voastra, dar averile, copiii si ostile lor nu le-au fost de niciun folos impotriva lui Allah. „Le daduseram auz, vedere si inimi”: nu exista vreo lipsa in auzul, vederea sau mintile lor, incat sa se poata spune ca au parasit Adevarul din nestiinta ori din neputinta de a-l cunoaste. Mintile lor nu aveau vreun cusur, insa reusita este in Mana lui Allah. „Insa auzul, vederea si inimile lor nu le-au fost de niciun folos”, nici putin, nici mult, fiindca tagaduiau semnele lui Allah, care aratau Unicitatea Sa si ca numai El trebuie adorat. „I-a invaluit ceea ce luau in batjocura”: a coborat asupra lor pedeapsa a carei venire o tagaduiau si despre care ii avertizasera Trimisii luati de ei in batjocura.