Al-Ahqaf · 46:15–16

Versetele 15 la 16

Din Bunatatea Sa fata de robi si din pretuirea pe care o acorda parintilor, Allah le porunceste copiilor sa se poarte frumos cu parintii lor: sa le vorbeasca bland si frumos, sa cheltuiasca pentru ei si sa le arate bunatate in toate celelalte chipuri.

Apoi Allah arata pricina acestei porunci, pomenind greutatile indurate de mama pentru copil: greutatea sarcinii, apoi greutatea foarte dureroasa a nasterii si apoi greutatea alaptarii si a ingrijirii copilului in acea vreme. Acestea nu dureaza o ora ori doua, ci o perioada lunga, „treizeci de luni”. Sarcina dureaza noua luni sau aproape atat, iar restul este timpul alaptarii, dupa randuiala obisnuita.

Acest verset, impreuna cu versetul „Mamele sa-si alapteze copiii doi ani intregi...”, este folosit ca dovada ca durata cea mai scurta a sarcinii este de sase luni, fiindca, daca cei doi ani de alaptare sunt scazuti din cele treizeci de luni, raman sase luni pentru sarcina.

„Cand ajunge la puterea deplina”, adica la culmea tineretii si a puterii mintii, „si ajunge la patruzeci de ani, el spune: O, Domnul meu! Insufla-mi”, adica indruma-ma si ajuta-ma, „sa fiu recunoscator pentru binecuvantarea Ta pe care ai revarsat-o asupra mea si asupra parintilor mei”, atat pentru binecuvantarile religioase, cat si pentru cele lumesti.

Recunostinta inseamna folosirea binecuvantarilor in ascultarea Celui care le-a daruit, primirea lor prin recunoasterea neputintei de a multumi asa cum se cuvine si stradania de a-L lauda pe Allah pentru ele. Binecuvantarea daruita parintilor este o binecuvantare pentru copiii si urmasii lor, caci acestia dobandesc negresit o parte din ea si din urmarile ei, mai ales binecuvantarea religiei. Dreptatea parintilor, intemeiata pe stiinta si fapte, este una dintre cele mai insemnate pricini ale dreptatii copiilor.

„Si sa savarsesc fapte drepte de care Tu esti multumit”, adica ajuta-ma sa savarsesc fapta care indeplineste toate conditiile de a fi dreapta si este ferita de tot ceea ce o strica. Aceasta este fapta de care Allah este multumit, pe care o primeste si pentru care daruieste rasplata.

„Si indreapta-mi urmasii!” Asa cum s-a rugat pentru indreptarea sa, el s-a rugat si pentru indreptarea urmasilor, cerandu-I lui Allah sa le indrepte starea. El a aratat ca binele adus de dreptatea copiilor se intoarce la parinti, spunand: „indreapta-mi urmasii”.

„Cu adevarat, eu ma caiesc catre Tine” de pacate si neascultare si ma intorc la ascultarea Ta, „si sunt dintre musulmani”.

„Acestia”, cei descrisi prin aceste insusiri, „sunt cei de la care Noi primim cele mai bune fapte pe care le-au savarsit”, adica faptele de ascultare, desi ei savarsesc si alte feluri de fapte, „si ale caror fapte rele le trecem cu vederea”.

Ei vor fi „printre oamenii Paradisului” si astfel vor dobandi binele si ceea ce cauta, iar raul si ceea ce urasc vor fi indepartate de la ei. „Aceasta este Fagaduinta adevarata care le-a fost facuta”, adica Fagaduinta facuta de Cel mai sincer in cuvant, care nu-Si incalca Fagaduinta.