Ad-Dukhan · 44:22–29

Versetele 22 la 29

„Atunci el L-a chemat pe Domnul sau: Cu adevarat, acestia sunt oameni nelegiuiti”, adica au savarsit nelegiuirea care cere grabirea pedepsei. Musa a descris astfel starea lor; aceasta era o rugaciune impotriva lor rostita indirect, prin descrierea lor drept nelegiuiti, iar aceasta este mai elocventa decat o rugaciune rostita pe fata impotriva lor. Este asemenea versetului in care Musa spune despre sine: „O, Domnul meu! Cu adevarat, eu am nevoie de orice bine pe care mi-l vei pogori.”

Allah i-a poruncit sa plece noaptea cu robii Sai si l-a vestit ca Faraon si poporul lui ii vor urmari. „Lasa marea despicata”, adica las-o asa cum este. Cand Musa i-a scos noaptea pe Fiii lui Israil, asa cum ii poruncise Allah, Faraon i-a urmarit. Allah i-a poruncit lui Musa sa loveasca marea; el a lovit-o, iar ea s-a despartit in douasprezece drumuri, intre care apa s-a ridicat asemenea unor munti uriasi. Musa si poporul sau au mers pe acele drumuri.

Cand au iesit din mare, Allah i-a poruncit sa o lase despicata, adica sa o lase asa cum era, pentru ca Faraon si ostile lui sa-i urmareasca: „caci ei sunt o ostire ce va fi inecata”. Cand tot poporul lui Musa a iesit din mare, iar oamenii lui Faraon au intrat in ea, Allah a poruncit marii sa se inchida peste ei si i-a inecat pe toti, fara exceptie.¹⁹

Ei au lasat in urma tot ceea ce ii desfata in viata acestei lumi, iar Allah i-a facut pe Fiii lui Israil, pe care ei ii inrobisera, sa le mosteneasca. De aceea spune: „Cate gradini si izvoare au lasat ei in urma, ogoare si locuri minunate, si o viata imbelsugata in care se desfatau! Asa a fost, iar Noi le-am dat mostenire altui popor”, adica binecuvantarile pomenite. Allah spune in alta parte: „Asa a fost, iar Noi le-am dat mostenire Fiilor lui Israil.”

„Nici cerul si nici pamantul nu au plans pentru ei”, adica atunci cand Allah i-a nimicit si i-a starpit, nici cerurile, nici pamantul nu au plans pentru ei. Nimeni nu s-a mahnit pentru ei si nimanui nu i-a parut rau de pierderea lor. Dimpotriva, toti s-au bucurat de nimicirea lor, chiar si cerurile si pamantul, fiindca ei nu lasasera in urma decat fapte rusinoase, care au adus asupra lor blestemul si ura tuturor lumilor. „Si nu li s-a dat ragaz”, adica pedeapsa nu le-a fost amanata, ci i-a lovit indata.