Az-Zukhruf · 43:15–25

Versetele 15 la 25

Allah vesteste despre uratenia vorbelor asociatorilor care I-au atribuit copii, cu toate ca El este Unul, Unicul, Cel de care depind toate, care nu Si-a luat sotie ori copil si nimic nu este asemenea Lui. Falsitatea acestei pareri se arata din mai multe chipuri.

Toate fapturile sunt robii Sai, iar robul nu poate fi copilul Stapanului sau. Copilul este o parte din tatal sau, in vreme ce Allah este deosebit de fapturile Sale in Esenta, Atributele si Maretia Sa. Este cu neputinta ca El sa aiba un copil.

Ei au pretins ca ingerii sunt fiicele lui Allah, desi este cunoscut ca fiicele alcatuiesc partea mai slaba dintre cele doua. Cum sa-I atribuie lui Allah fiicele, iar pentru ei sa aleaga fiii si sa le dea intaietate? Atunci ei ar fi mai buni decat Allah - Preainalt este El mai presus de ceea ce spun.¹²

Lucrul pe care I l-au atribuit lui Allah - fiicele - este partea mai slaba si cea mai urata de ei, pana acolo incat, „cand unuia dintre ei i se vesteste ceea ce el Ii atribuie Celui Milostiv, chipul i se intuneca” din pricina urii si maniei sale puternice. Cum Ii atribuie lui Allah ceea ce ei insisi urasc?

Un alt argument este ca femeia are lipsuri in privinta infatisarii, a exprimarii si a elocventei sale. De aceea Allah spune: „Oare Ii atribuie ei pe cineva crescut in podoabe”, adica infrumusetat prin ele, deoarece frumusetea ii este incompleta si este intregita prin ceva exterior, „si care, in disputa, nu se poate exprima limpede?” Intr-o disputa, omul trebuie sa-si infatiseze argumentele; ea insa nu-si exprima limpede argumentul si ceea ce are in minte. Cum Ii pot ei atribui lui Allah fiice?

Ei „i-au facut femei pe ingerii care sunt robi ai Celui Milostiv”. Astfel i-au injosit pe ingerii apropiati de Allah, i-au ridicat de la rangul de robi smeriti la rangul de asociati in unele dintre insusirile Sale, apoi i-au coborat din rangul de barbati in cel de femei. Slava Celui care dezvaluie contradictiile celor care nascocesc minciuni impotriva Lui si se impotrivesc Trimisilor Sai.

Allah a respins spusa lor aratand ca ei nu au fost de fata la crearea ingerilor. Cum pot vorbi despre un lucru despre care toti stiu ca ei nu au nicio stiinta? Marturia lor va fi scrisa si ei vor fi intrebati despre aceasta si pedepsiti.

„Ei spun: Daca Cel Milostiv ar fi voit, noi nu i-am fi adorat.” Ei au invocat Voia dumnezeiasca pentru a-si justifica adorarea ingerilor. Acesta este argumentul pe care asociatorii il folosesc mereu, insa el este fals atat potrivit mintii, cat si potrivit Legii. Niciun om intelept nu primeste Voia dumnezeiasca drept scuza pentru faptele sale; chiar daca cineva o invoca o data, nu o poate invoca in orice imprejurare.

Legea a aratat falsitatea folosirii Hotararii dumnezeiesti drept justificare. Allah nu a pomenit pe nimeni care sa aduca acest argument in afara asociatorilor care i-au tagaduit pe Trimisii Sai. Allah a statornicit dovada impotriva oamenilor, asa incat nu le-a ramas nicio indreptatire. De aceea spune: „Ei nu au nicio stiinta despre aceasta, ci numai mint”, adica vorbesc numai din presupunere, fara vreo dovada, si sunt cuprinsi de ratacire.

„Sau le-am dat Noi, inainte de acesta, vreo Carte de care ei se tin”, care sa le arate ca faptele si vorbele lor sunt corecte? Nu este asa. Allah l-a trimis la ei pe Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, ca avertizor, iar inaintea lui nu le venise vreun avertizor. Ei nu au nici dovada rationala, nici dovada transmisa. Cand amandoua lipsesc, spusa lor nu poate fi decat falsa.

Ei nu au decat o indoiala foarte slaba: urmeaza parintii lor rataciti si prin aceasta cei care nu cred isi justifica mereu respingerea chemarii Trimisilor. Ei spun: „Noi i-am gasit pe parintii nostri pe o cale”, adica pe o religie, „si ne calauzim dupa urmele lor”, adica nu vom urma ceea ce a adus Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui.

„Tot astfel, inaintea ta, nu am trimis niciun avertizor intr-o cetate fara ca cei indestulati din ea” - cei rasfatati si fruntasii amagiti de rangul si averea lor, prea trufasi ca sa urmeze adevarul - „sa spuna: Noi i-am gasit pe parintii nostri pe o cale si urmam urmele lor.” Ei nu au adus ceva nou si nici nu sunt primii care au rostit aceasta. Argumentul urmaririi parintilor rataciti nu urmareste adevarul si calauzirea, ci este incapatanare curata, menita sa apere falsul lor.

De aceea fiecare Trimis le-a spus celor care i s-au impotrivit prin aceasta indoiala: „Chiar daca v-am adus o calauzire mai buna decat aceea pe care i-ati gasit pe parintii vostri?”, adica ma veti urma pentru calauzire? Ei au spus: „Cu adevarat, noi nu credem in lucrul cu care ati fost trimisi.” Astfel s-a aratat ca nu doreau sa urmeze adevarul si calauzirea, ci numai falsul si dorintele.

„Atunci Ne-am razbunat pe ei” pentru respingerea adevarului si tagaduirea lui prin aceasta indoiala falsa. „Priveste care a fost sfarsitul celor care au tagaduit!” Acestia sa se fereasca sa staruie in tagaduire, ca sa nu aiba aceeasi soarta.