Ash-Shuraa · 42:44–46

Versetele 44 la 46

Allah vesteste ca numai El calauzeste si lasa sa se rataceasca. „Cel pe care Allah il lasa sa se rataceasca” din pricina nedreptatii sale „nu va avea dupa El niciun ocrotitor” care sa-i preia treaba si sa-l calauzeasca.

„Ii vei vedea pe cei nedrepti, atunci cand vor vedea pedeapsa” - vor vedea o priveliste ingrozitoare, cumplita si apasatoare si vor arata o mare parere de rau si intristare pentru ceea ce au facut. Vor spune: „Mai exista oare vreo cale de intoarcere?”, adica vreo cale sa ne intoarcem in lume si sa lucram altfel decat am lucrat? Aceasta este cererea unui lucru cu neputinta, care nu se poate implini.

„Ii vei vedea adusi inaintea ei, smeriti de umilinta.” Ceea ce se afla in inimile lor se arata pe trupurile lor. „Privind pe furis”, adica privesc Focul pe ascuns, din pricina privelistii lui inspaimantatoare.

„Cei care au crezut vor spune”, atunci cand se va deosebi soarta fapturilor si cei sinceri se vor separa de ceilalti: „Cu adevarat, cei pierduti sunt cei care si-au pierdut sufletele si familiile in Ziua Invierii.” Ei si-au lipsit sufletele de rasplata, au dobandit pedeapsa dureroasa si au fost despartiti de familiile lor, astfel ca nu se vor mai reuni cu ele.

„Cu adevarat, cei nedrepti”, cei care s-au nedreptatit prin necredinta si pacate, „se vor afla intr-o pedeapsa vesnica”: cufundati in mijlocul ei, nu vor iesi niciodata si ea nu va fi usurata pentru ei; vor fi cuprinsi de deznadejde.

„Ei nu vor avea niciun ocrotitor care sa-i ajute in afara lui Allah”, asa cum nadajduiau in lume. In Ziua Invierii li se va arata lor si celorlalti ca legaturile de care isi agatau speranta au fost rupte, iar pedeapsa lui Allah, cand vine, nu poate fi indepartata. „Cel pe care Allah il lasa sa se rataceasca nu va avea nicio cale”, prin care sa ajunga la calauzire. Acestia s-au ratacit cand au pretins ca asociatii lor le aduc folosul si indeparteaza raul; ratacirea lor devine atunci limpede.