Explicația Coranului în română

Ash-Shuraa · 42:36–39

Sura 42 · Sfatul · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 42:36–39. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 36 la 39

Textul arab și traducerea din volum

فَمَآ أُوتِيتُم مِّن شَىْءٍ فَمَتَـٰعُ ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا ۖ وَمَا عِندَ ٱللَّهِ خَيْرٌ وَأَبْقَىٰ لِلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَلَىٰ رَبِّهِمْ يَتَوَكَّلُونَ ﴿٣٦﴾ وَٱلَّذِينَ يَجْتَنِبُونَ كَبَـٰٓئِرَ ٱلْإِثْمِ وَٱلْفَوَٰحِشَ وَإِذَا مَا غَضِبُوا۟ هُمْ يَغْفِرُونَ ﴿٣٧﴾ وَٱلَّذِينَ ٱسْتَجَابُوا۟ لِرَبِّهِمْ وَأَقَامُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ وَأَمْرُهُمْ شُورَىٰ بَيْنَهُمْ وَمِمَّا رَزَقْنَـٰهُمْ يُنفِقُونَ ﴿٣٨﴾ وَٱلَّذِينَ إِذَآ أَصَابَهُمُ ٱلْبَغْىُ هُمْ يَنتَصِرُونَ ﴿٣٩﴾

36. Tot ceea ce vi s-a dat este numai o placere trecatoare a vietii lumesti, iar ceea ce se afla la Allah este mai bun si mai trainic pentru cei care cred si se incred in Domnul lor; 37. cei care se feresc de pacatele mari si de faptele rusinoase si care, atunci cand se manie, iarta; 38. cei care Ii raspund Domnului lor, implinesc rugaciunea, isi hotarasc treburile prin sfatuire intre ei si cheltuiesc din ceea ce le-am daruit; 39. si cei care, atunci cand sunt nedreptatiti, se apara.

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

Aceasta indeamna la detasarea de lumea aceasta si la dorirea Vietii de Apoi si aminteste faptele care duc la ea. „Tot ceea ce vi s-a dat” - stapanire, conducere, averi, copii, sanatate si bunastare trupeasca - „este numai o placere trecatoare a vietii lumesti”, o placere umbrita de necazuri si sortita sa inceteze.

„Iar ceea ce se afla la Allah”, dintre rasplata mare si desfatarea vesnica, „este mai bun” decat placerea lumii - nu exista comparatie intre ele - „si mai trainic”, fiindca este o desfatare fara lipsa, tulburare, sfarsit ori schimbare.

Apoi Allah a aratat cui ii apartine aceasta rasplata: „pentru cei care cred si se incred in Domnul lor”, adica ei unesc credinta dreapta, care cere faptele credintei vazute si ascunse, cu increderea in Allah. Increderea este instrumentul fiecarei fapte; orice fapta care nu este insotita de ea este nedesavarsita. Ea inseamna sprijinirea inimii pe Allah pentru dobandirea lucrului iubit si indepartarea celui urat, impreuna cu increderea deplina in El.

„Cei care se feresc de pacatele mari si de faptele rusinoase.” Deosebirea dintre pacatele mari si faptele rusinoase - desi ambele sunt pacate mari - este ca faptele rusinoase sunt pacatele mari spre care sufletul are o inclinatie, precum preacurvia si cele asemenea ei, iar celelalte pacate mari nu sunt neaparat astfel. Aceasta deosebire se face atunci cand cele doua categorii sunt amintite impreuna; cand una este amintita singura, sensul ei o cuprinde si pe cealalta.

„Si care, atunci cand se manie, iarta.” Ei au dobandit purtari alese si caractere bune, astfel incat blandetea a devenit firea lor. Cand cineva ii manie prin cuvant ori fapta, isi infraneaza mania si nu o pun in lucrare. Il iarta si nu raspund la rau decat prin binefacere, iertare si impacare. Aceasta iertare si impacare aduc multe foloase si indeparteaza mult rau de la ei si de la altii, dupa cum Allah spune: „Fapta buna si fapta rea nu sunt deopotriva. Respinge raul cu ceea ce este mai bun si atunci cel intre care si tine era dusmanie va deveni ca un prieten apropiat. Insa aceasta nu le este daruita decat celor care rabda si nu ii este daruita decat celui cu o parte mare de bine.”

„Cei care Ii raspund Domnului lor”, adica se supun ascultarii Sale, primesc chemarea Lui si fac din Multumirea si apropierea de El tinta lor. Din raspunsul dat lui Allah fac parte implinirea rugaciunii si oferirea daniei. De aceea acestea sunt amintite dupa raspunsul general, prin amintirea lucrului general dupa cel particular, ceea ce arata cinstea si importanta lor.8

„Implinesc rugaciunea”, in exterior si interior, cea obligatorie si cea voluntara. „Si cheltuiesc din ceea ce le-am daruit”, in cheltuielile obligatorii, precum zakah si intretinerea rudelor, si in cele recomandate, precum caritatea fata de toti oamenii.

„Isi hotarasc treburile prin sfatuire intre ei”, adica treburile religioase si lumesti; niciunul dintre ei nu-si impune singur parerea intr-o treaba comuna. Aceasta nu poate izvori decat din unirea, armonia, iubirea dintre ei si desavarsirea mintilor lor. Cand vor sa faca un lucru care cere gandire si parere, se aduna, se sfatuiesc si cerceteaza. Cand binele se limpezeste, se grabesc sa-l implineasca. Asa fac in razboaie si jihad, in numirea conducatorilor, judecatorilor si a altora si in cercetarea chestiunilor religioase generale. Acestea sunt treburi comune, iar cautarea parerii corecte prin sfatuire este iubita de Allah si intra in acest verset.

„Si cei care, atunci cand sunt nedreptatiti, se apara”, adica atunci cand nedreptatea dusmanilor ajunge la ei, ei se apara datorita puterii si demnitatii lor; nu sunt neputinciosi si slabi, incapabili sa se apere. Allah i-a descris prin credinta, incredere in El, ferirea de pacatele mari si de faptele rusinoase, prin care pacatele mici sunt sterse, supunere deplina, raspuns fata de Domnul lor, implinirea rugaciunii, cheltuirea in bine, sfatuirea si puterea impotriva dusmanilor. Acestea sunt insusiri desavarsite; cand ei le implinesc, implinesc cu atat mai mult binele mai mic si parasesc contrariile acestor insusiri.

Note

Nota 8 · volumul 9

Nota editoriala: textul arab tiparit spune „generalului dupa particular”. In exemplul discutat, rugaciunea si dania sunt mentionate dupa raspunsul general dat Domnului; editia engleza reda aici mentionarea particularului dupa general. Am pastrat in comentariu formularea autorului.

Înapoi la text