Ash-Shuraa · 42:25–28

Versetele 25 la 28

Aceasta arata Darnicia desavarsita a lui Allah, cuprinderea Generozitatii Sale si Blandetea Sa deplina: El primeste cainta robilor Sai atunci cand parasesc pacatul, regreta si hotarasc sa nu se mai intoarca la el, urmarind prin aceasta Fata Domnului lor. El le primeste cainta dupa ce pacatul devenise pricina nimicirii si a pedepselor lumesti si religioase.

„Si iarta faptele rele”: le sterge, inlatura rusinea si pedeapsa lor si il intoarce pe cel care se caieste la Cinstea Sa, ca si cum nu ar fi facut niciodata acele fapte rele. Il iubeste si il calauzeste spre ceea ce il apropie de El.

Cainta este dintre faptele cele mai marete. Ea poate fi deplina prin sinceritate si adevar, poate fi nedesavarsita atunci cand ele sunt nedesavarsite si poate fi stricata daca tinta ei este vreun scop lumesc. Locul caintei este inima, pe care numai Allah o cunoaste. De aceea El a incheiat versetul spunand: „Si stie ceea ce faceti”.

Allah ii cheama pe toti robii sa se intoarca la El si sa se caiasca de lipsurile lor. Dupa raspunsul lor, ei sunt de doua feluri. Primii sunt cei care raspund, pe care El ii descrie prin cuvintele: „Cei care cred si savarsesc fapte bune raspund chemarii Lui.” Ei raspund Domnului si implinesc lucrurile la care El i-a chemat, I se supun, primesc chemarea Sa si asculta, fiindca credinta si faptele bune pe care le au ii poarta la aceasta. Cand Ii raspund, Allah le apreciaza faptele, caci El este Atoateiertator, Apreciativ.

„Si le sporeste din Harul Sau”: le sporeste ajutorul si energia pentru fapte, apoi le sporeste rasplata in Viata de Apoi peste ceea ce merita faptele lor, daruindu-le rasplata si marele castig. Cei care nu-I raspund sunt necredinciosii incapatanati fata de El si fata de Trimisii Sai; ei vor avea o pedeapsa aspra in lume si in Viata de Apoi.

Apoi Allah a amintit din Blandetea Sa fata de robii Sai ca nu le largeste lumea atat de mult incat aceasta sa le vatame religia: „Daca Allah le-ar darui din belsug mijloace de trai robilor Sai, ei ar intrece masura pe pamant”, adica ar neglija ascultarea lui Allah, s-ar arunca in poftele lumii si bogatia i-ar purta la ceea ce sufletele lor doresc, chiar daca ar fi pacat si nedreptate. „Insa El pogoara cu masura ceea ce voieste”, potrivit Blandetii si Intelepciunii Sale. „Cu adevarat, El este Bine Cunoscator al robilor Sai si ii Vede.”

In unele relatari se spune ca Allah Preainaltul spune: „Dintre robii Mei sunt unii a caror credinta nu se pastreaza in buna stare decat prin bogatie; daca i-as saraci, le-as strica credinta. Dintre robii Mei sunt unii a caror credinta nu se pastreaza in buna stare decat prin saracie; daca i-as imbogati, le-as strica credinta. Dintre robii Mei sunt unii a caror credinta nu se pastreaza in buna stare decat prin sanatate; daca i-as imbolnavi, le-as strica credinta. Dintre robii Mei sunt unii a caror credinta nu se pastreaza in buna stare decat prin boala; daca i-as insanatosi, le-as strica credinta. Eu carmuiesc treburile robilor Mei prin Stiinta Mea despre ceea ce se afla in inimile lor. Cu adevarat, Eu sunt Bine Cunoscator, Vazator.”⁶

„El este Cel care pogoara ploaia binefacatoare”, ploaia indestulatoare prin care tarile si robii sunt izbaviti, „dupa ce ei si-au pierdut nadejdea”: ploaia fusese oprita de la ei, astfel incat au crezut ca nu va mai veni, au deznadajduit si au luat masuri pentru a face fata secetei. Allah pogoara ploaia binefacatoare si „Isi raspandeste Milostivirea”, scotand hrana oamenilor si a animalelor. Ea dobandeste un loc mare in inimile lor si ei se bucura de ea.

„El este Ocrotitorul”, Cel care ii ocroteste pe robii Sai si le randuieste folosul religiei si al lumii lor, „Vrednic de Lauda” pentru Ocrotirea si Carmuirea Sa, laudat pentru desavarsirea Sa si pentru toate felurile de binefaceri pe care le face sa ajunga la fapturile Sale.