Ash-Shuraa · 42:17–18

Versetele 17 la 18

Dupa ce Allah a aratat ca dovada si semnele Sale sunt limpezi si ca orice om in care se afla bine raspunde la ele, El a amintit temelia dovezilor. Toate dovezile pe care Allah le-a adus robilor se intemeiaza pe aceasta temelie.

„Allah este Cel care a pogorat Cartea cu adevarul si Balanta.” Cartea este acest Coran maret, pogorat cu adevarul si cuprinzand adevar si certitudine. El cuprinde versete si dovezi limpezi asupra tuturor cerintelor dumnezeiesti si credintelor religioase, astfel ca a venit cu cele mai alese chestiuni si cu cele mai clare dovezi. Balanta cuprinde dreptatea, masurarea prin analogie corecta si mintea sanatoasa. Toate dovezile rationale desprinse din semnele orizonturilor si din cele aflate in oameni, rationamentele intemeiate pe Lege, legaturile potrivite dintre lucruri, cauzele, hotararile si intelepciunile lor intra in Balanta pogorata de Allah si asezata intre robii Sai. Prin ea, ei cantaresc ceea ce El afirma si ceea ce neaga si recunosc adevarul vestilor Sale si al celor aduse de Trimisii Sai. Tot ceea ce iese din Cartea si Balanta aceasta, fie ca este numit dovada, argument ori altfel, este un fals contradictoriu ale carui temelii si ramuri sunt stricate. Aceasta se cunoaste din cercetarea chestiunilor, a izvoarelor si concluziilor lor si din deosebirea dovezilor puternice de argumentele slabe si de indoieli. Cat despre cel amagit de expresii impodobite si cuvinte frumoase, care nu patrunde pana la sensul voit, el nu se numara printre cei priceputi in aceasta stiinta si nici printre cei incercati in acest domeniu; acordul sau dezacordul lui au aceeasi lipsa de greutate.

Apoi Allah ii inspaimanta pe cei care tagaduiesc si cer grabirea Ceasului: „De unde ai putea sti? Poate ca Ceasul este aproape”, adica timpul lui nu este cunoscut si nu se stie cand va veni. El este asteptat in orice clipa, iar venirea lui provoaca teama.

„Cei care nu cred in el cer sa fie grabit”, din incapatanare, tagaduire si sfidare fata de Domnul lor. „Iar cei care cred se tem de el”, deoarece cred in el si cunosc rasplatirea faptelor. Teama lor izvoraste din cunoasterea Domnului, caci se tem ca faptele lor nu-i vor izbavi si nu-i vor duce in Locuinta fericirii. De aceea Allah a spus: „Si stiu ca el este adevarul”, in care nu exista indoiala.

„Cu adevarat, cei care se indoiesc si se cearta cu privire la Ceas”, adica dupa indoiala lor se cearta cu Trimisii si urmasii lor si cer dovezi pentru el, „se afla intr-o impotrivire indepartata”: intr-o impotrivire si disputa foarte indepartate de dreptate.⁴

Cine poate fi mai ratacit decat cel care tagaduieste Locuinta care este adevarata in sens deplin, locuinta creata pentru ramanere vesnica si nemurire, in care Allah Isi arata Dreptatea si Harul? Aceasta lume, in comparatie cu ea, este asemenea unui calator care se odihneste la umbra unui copac, apoi pleaca si o paraseste. Ea este o locuinta de trecere, nu una de ramanere. Ei cred in aceasta lume vremelnica, fiindca o vad si o traiesc, si tagaduiesc Viata de Apoi despre care au vestit toate Cartile dumnezeiesti, Trimisii cei nobili si urmasii lor - cei mai desavarsiti dintre oameni in minte, cei mai bogati in cunoastere si cei mai ageri in intelegere.