Fussilat · 41:44

Versetul 44

Allah vesteste despre Harul si Bunatatea Sa: El a pogorat Cartea Sa in limba araba unui Trimis arab si in limba poporului sau, pentru ca acesta sa le poata explica limpede. Aceasta ar fi trebuit sa-i faca mai atenti, sa o primeasca si sa se supuna. Daca El ar fi facut-o „un Coran intr-o limba straina”, tagaduitorii s-ar fi impotrivit si ar fi spus: „De ce nu au fost lamurite versetele sale?”, de ce nu sunt ele explicate si clarificate?

Ei ar fi spus: „O limba straina si un Trimis arab?” Cum sa fie Muhammad arab, iar Cartea lui sa nu fie in limba araba? Allah a inlaturat astfel orice lucru care ar fi putut fi o pricina de indoiala pentru oamenii falsului si i-a dat Cartii Sale orice insusire care cere supunere fata de ea. Totusi, numai credinciosii calauziti au parte de folosul si cinstea ei, iar pentru ceilalti situatia este inversa.

„Pentru cei care cred, el este calauzire si vindecare.” El ii calauzeste spre calea dreapta si ii invata stiinta folositoare, prin care se dobandeste calauzirea deplina. El este vindecare pentru bolile trupesti si sufletesti, fiindca opreste purtarile rele si faptele urate si indeamna la cainta sincera, care spala pacatele si vindeca inimile.

„Cat despre cei care nu cred”, in urechile lor se afla surzenie fata de Coran: nu-l asculta si se indeparteaza de el. „El este orbire pentru ei”: ei nu vad in el calauzirea si intelepciunea, ci acesta nu face decat sa le sporeasca ratacirea, fiindca ei insisi au respins adevarul. „Acestia sunt chemati dintr-un loc indepartat”: ei sunt chemati la credinta, dar nu raspund, asemenea celui chemat de foarte departe, care nici nu-l aude pe cel care-l striga si nici nu-i poate raspunde. Cel care nu crede in Coran nu se foloseste de calauzirea lui, nu vede prin lumina lui si nu dobandeste niciun bine, fiindca, prin indepartare si necredinta, si-a inchis singur usa calauzirii.