Fussilat · 41:41–42

Versetele 41 la 42

Apoi Allah ii aminteste pe „cei care nu cred in Pomenire”, adica pe cei care tagaduiesc Nobilul Coran. Acesta le aminteste robilor toate cele ce le sunt de folos in religie, in viata lumeasca si in Viata de Apoi si inalta rangul celui care il urmeaza. „Atunci cand aceasta vine la ei” inseamna ca le-a venit ca binefacere de la Domnul lor, prin cel mai bun si mai desavarsit dintre oameni. „Ea este o Carte puternica”, intrunind toate insusirile desavarsirii si fiind ferita de oricine ar voi sa o rastalmaceasca sau sa-i aduca vreun rau.

„Falsul nu se poate apropia de ea nici dinainte, nici din urma ei.” Niciun diavol dintre oameni sau djinni nu poate introduce in ea ceva ce nu-i apartine, nici prin furt si nici pe alta cale. Ea nu poate fi sporita si nu poate fi micsorata; a fost pazita la pogorarea ei, iar cuvintele si sensurile sale sunt pazite de Cel care a pogorat-o. Allah a garantat pastrarea ei, spunand: „Noi am pogorat Pomenirea si Noi suntem, cu adevarat, Pazitorii ei.”

„Ea este o Revelatie de la Cel Atotintelept” in creatia si porunca Sa, care pune fiecare lucru la locul potrivit si il aseaza pe treapta cuvenita. El este „Vrednic de Lauda” pentru Atributele Sale de desavarsire si maretie si pentru dreptatea si darnicia Sa. De aceea, Cartea Sa cuprinde intelepciune deplina, mijloacele prin care se dobandesc foloasele si binele si se indeparteaza stricaciunea si raul, iar pentru toate acestea El este laudat.