Fussilat · 41:34–35

Versetele 34 la 35

Faptele bune si faptele de ascultare savarsite pentru multumirea lui Allah nu sunt deopotriva cu faptele rele si pacatele care starnesc Mania Sa. Nici binefacerea fata de oameni nu este asemenea purtarii urate fata de ei, nici prin natura lor, nici prin insusiri si nici prin rasplata. „Oare rasplata binelui este alta decat binele?”

Allah a poruncit apoi o binefacere deosebita, care are un loc insemnat: binefacerea fata de cel care ti-a facut rau. El a spus: „Respinge raul cu ceea ce este mai bun.” Daca cineva se poarta urat cu tine, mai ales daca are un drept mare asupra ta - precum rudele, prietenii si cei asemenea lor - prin cuvant sau fapta, raspunde-i prin bine. Daca rupe legatura cu tine, pastreaz-o tu; daca te nedreptateste, iarta-l; daca vorbeste impotriva ta in lipsa sau in fata ta, nu raspunde la fel, ci iarta-l si vorbeste-i cu blandete; daca te paraseste si nu-ti mai vorbeste, adreseaza-i cuvinte bune si saluta-l.

Daca raspunzi raului cu bine, vei dobandi un mare folos: „cel cu care erai in dusmanie va deveni ca un prieten apropiat”, adica asemenea unei rude apropiate si unui prieten sincer. „Insa aceasta nu le este daruita decat celor care rabda”, celor care isi deprind sufletele sa rabde ceea ce le displace si le silesc sa implineasca ceea ce Allah iubeste. Sufletul este inclinat sa raspunda la rau prin rau si sa nu ierte, cu atat mai putin sa raspunda prin bine.

Cand omul se obliga sa rabde, se supune Poruncii Domnului sau, cunoaste rasplata mare si intelege ca a raspunde raului printr-un rau asemanator nu-i aduce niciun folos, ci doar sporeste vrajmasia, iar binefacerea sa nu-i injoseste rangul, lucrul devine usor si ajunge sa-l faca cu placere, gasindu-i dulceata. Caci pe cel care se smereste pentru Allah, Allah il inalta. „Si nu ii este daruita decat celui cu o parte mare de bine”, fiindca aceasta este una dintre cele mai alese insusiri, prin care robul dobandeste inaltare in lume si in Viata de Apoi, si este dintre cele mai mari purtari alese.