Fussilat · 41:33

Versetul 33

Aceasta este o intrebare care are sensul unei negatii categorice: nimeni nu are cuvinte mai bune, o cale mai frumoasa si o stare mai desavarsita decat cel care „cheama la Allah”. El ii invata pe cei nestiutori, ii indeamna pe cei nepasatori si pe cei care se indeparteaza, poarta discutii cu cei care urmeaza falsul, porunceste adorarea lui Allah in toate formele ei si cheama la ea. El o prezinta in chip frumos, dupa puterea sa, si ii opreste de la ceea ce Allah a interzis, aratandu-le uratenia acestor lucruri prin orice mijloc care ii poate face sa le paraseasca.

In aceasta chemare intra, in mod deosebit, chemarea la temelia religiei Islamului si prezentarea frumusetii ei, combaterea dusmanilor ei prin cea mai frumoasa cale, interzicerea necredintei si a asocierii si poruncirea binelui si interzicerea raului. Din chemarea la Allah face parte si trezirea iubirii fata de El in inimile robilor Sai, amintindu-le in amanunt binecuvantarile Sale, darnicia Sa cuprinzatoare, desavarsirea Milostivirii Sale si Atributele Sale desavarsite si marete.

Din chemarea la Allah face parte indemnarea la dobandirea cunoasterii si a calauzirii din Cartea lui Allah si Sunnah Trimisului Sau, precum si folosirea tuturor mijloacelor care duc la aceasta. Din ea face parte indemnarea la purtari alese, la binefacere fata de toti oamenii si la rasplatirea raului prin bine, poruncirea pastrarii legaturilor de rudenie si a bunatatii fata de parinti. Tot din ea fac parte sfaturile adresate oamenilor la sarbatori, la evenimente si in nenorociri, fiecare potrivit imprejurarii, precum si orice alta cale prin care oamenii sunt chemati la tot binele si indepartati de tot raul.

Cu toate ca ii cheama pe oameni la Allah, acest om se supune el insusi Poruncii Domnului sau si se grabeste sa faca fapte bune, cele pe care Allah le iubeste. „Si spune: Eu sunt dintre musulmani”, adica dintre cei care se supun Poruncii Sale si urmeaza calea Sa. Deplinatatea acestei trepte le apartine celor deplin sinceri in credinta, care lucreaza la desavarsirea lor si la desavarsirea altora si care au primit partea deplina din mostenirea Trimisilor.

In schimb, cel mai rau cuvant este al celui care cheama la ratacire si merge pe drumul ei. Intre aceste doua trepte exista multe trepte, pe care numai Allah le cunoaste. Una se inalta pana la cele mai inalte locuri, iar cealalta coboara pana la cele mai joase. Toate aceste trepte sunt ocupate de fapturi: „Fiecaruia ii revin trepte potrivit faptelor sale, iar Domnul tau nu este nepasator fata de ceea ce fac.”