Fussilat · 41:19–24

Versetele 19 la 24

Allah vesteste despre dusmanii Sai, cei care nu au crezut in El si in semnele Sale, i-au respins si i-au combatut pe Trimisii Sai, si despre starea lor cumplita atunci cand vor fi adunati catre Foc. „Ei vor fi tinuti laolalta”, primii fiind opriti pana ii ajung cei din urma, apoi vor fi manati cu asprime. Nu se vor putea impotrivi, nu se vor putea ajuta singuri si nu vor fi ajutati.

„Cand vor ajunge la el” si vor incerca sa-si tagaduiasca pacatele, „auzul, vazul si pieile lor vor marturisi impotriva lor despre ceea ce faceau”. Fiecare madular va spune ce a savarsit omul prin el intr-o anumita zi. Auzul, vazul si pielea au fost amintite in mod deosebit fiindca cele mai multe pacate se fac prin ele sau din pricina lor.

Cand madularele vor marturisi, oamenii le vor mustra si „le vor spune pieilor lor”; aceasta arata ca marturia este data de fiecare madular, asa cum am amintit: „De ce ati marturisit impotriva noastra?”, tocmai acum cand incercam sa va aparam? „Ele vor spune: Ne-a facut sa vorbim Allah, Cel care face sa vorbeasca orice lucru.” Nu putem refuza marturia, fiindca ne-a facut sa vorbim Cel a carui Vointa nu poate fi infruntata de nimeni.

„El v-a creat prima data.” Asa cum a creat fiintele si trupurile voastre, El a creat si insusirile voastre, intre care vorbirea. „Si la El sunteti intorsi” in Viata de Apoi, pentru ca El sa va rasplateasca faptele. Este posibil ca amintirea primei creatii sa fie si o dovada pentru inviere, asa cum Coranul foloseste adesea aceasta dovada.

Li se va spune: „Voi nu va ascundeati de auzul vostru, de vazul vostru si de pieile voastre, ca sa nu marturiseasca impotriva voastra.” Nu va ascundeati de marturia propriilor madulare si nu va fereati de ea. „Ci ati crezut ca Allah nu stie multe dintre cele pe care le faceati.” Aceasta parere rea despre Allah v-a facut sa savarsiti pacatele cu indrazneala.

„Acea presupunere pe care ati avut-o despre Domnul vostru v-a pierdut”, fiindca I-ati atribuit ceea ce nu se potriveste Maretiei Sale si ati socotit Cunoasterea Lui marginita. Aceasta v-a dus la pieire, „iar acum sunteti dintre cei pierduti”: v-ati pierdut sufletele, familiile si religia prin faptele izvorate din parerea rea despre Domnul vostru. Hotararea pedepsei s-a implinit asupra voastra si veti ramane in ea, fara nicio usurare.

„Chiar daca rabda, Focul le va fi locuinta.” In orice alta incercare poate exista puterea de a rabda, dar Focul nu poate fi rabdat: dogoarea lui este de saptezeci de ori mai mare decat a focului lumesc, apa clocotita este cumplita, puroiul are o duhoare coplesitoare, frigul lui este aspru, lanturile si catusele sunt uriase, ciocanele sunt grele, iar pazitorii sunt neinduplecati si fara mila. Peste toate acestea se afla Mania Celui Atotputernic, care le va spune cand vor cere ajutor: „Ramaneti umiliti in el si nu-Mi vorbiti.”

„Iar daca vor cere sa se intoarca la ceea ce-I este placut lui Allah”, cerand sa fie trimisi din nou in lume ca sa inceapa o viata noua, „nu li se va ingadui”. Timpul s-a incheiat; au trait indeajuns ca sa ia aminte si le-a venit prevenitorul, astfel incat nu mai au nicio scuza. In plus, cererea lor nu este sincera: „chiar daca ar fi trimisi inapoi, s-ar intoarce la ceea ce le-a fost interzis; ei sunt, cu adevarat, mincinosi”.