Explicația Coranului în română

Fussilat · 41:15–18

Sura 41 · Explicate în detaliu · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 41:15–18. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 15 la 18

Textul arab și traducerea din volum

فَأَمَّا عَادٌ فَٱسْتَكْبَرُوا۟ فِى ٱلْأَرْضِ بِغَيْرِ ٱلْحَقِّ وَقَالُوا۟ مَنْ أَشَدُّ مِنَّا قُوَّةً ۖ أَوَلَمْ يَرَوْا۟ أَنَّ ٱللَّهَ ٱلَّذِى خَلَقَهُمْ هُوَ أَشَدُّ مِنْهُمْ قُوَّةً ۖ وَكَانُوا۟ بِـَٔايَـٰتِنَا يَجْحَدُونَ ﴿١٥﴾ فَأَرْسَلْنَا عَلَيْهِمْ رِيحًا صَرْصَرًا فِىٓ أَيَّامٍ نَّحِسَاتٍ لِّنُذِيقَهُمْ عَذَابَ ٱلْخِزْىِ فِى ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا ۖ وَلَعَذَابُ ٱلْـَٔاخِرَةِ أَخْزَىٰ ۖ وَهُمْ لَا يُنصَرُونَ ﴿١٦﴾ وَأَمَّا ثَمُودُ فَهَدَيْنَـٰهُمْ فَٱسْتَحَبُّوا۟ ٱلْعَمَىٰ عَلَى ٱلْهُدَىٰ فَأَخَذَتْهُمْ صَـٰعِقَةُ ٱلْعَذَابِ ٱلْهُونِ بِمَا كَانُوا۟ يَكْسِبُونَ ﴿١٧﴾ وَنَجَّيْنَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَكَانُوا۟ يَتَّقُونَ ﴿١٨﴾

15. In ce-i priveste pe 'Ad, ei s-au trufit pe pamant fara drept si au spus: „Cine este mai puternic decat noi?” Oare nu vedeau ca Allah, Cel care i-a creat, este mai puternic decat ei? Ei tagaduiau semnele Noastre. 16. Atunci am trimis asupra lor un vant naprasnic in niste zile nefaste, ca sa-i facem sa guste pedeapsa umilirii in viata lumeasca. Pedeapsa din Viata de Apoi va fi si mai umilitoare si ei nu vor fi ajutati. 17. In ce-i priveste pe Thamud, Noi le-am aratat calea, insa ei au preferat orbirea in locul calauzirii. Lovitura pedepsei umilitoare i-a prins pentru ceea ce agoniseau. 18. Iar Noi i-am izbavit pe cei care credeau si se temeau de Allah.

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

Allah explica in amanunt istorisirea celor doua neamuri. 'Ad, pe langa necredinta, tagaduirea semnelor si respingerea Trimisilor, „s-au trufit pe pamant fara drept”. I-au supus pe cei din jurul lor si i-au nedreptatit, mandrindu-se cu puterea lor. „Cine este mai puternic decat noi?” spuneau ei.

Allah le-a raspuns printr-un lucru cunoscut tuturor: „Oare nu vedeau ca Allah, Cel care i-a creat, este mai puternic decat ei?” Daca El nu i-ar fi creat, ei nu ar fi existat. Daca ar fi cugetat corect la acest adevar, nu s-ar fi lasat amagiti de puterea lor. Ei „tagaduiau semnele Noastre”, asa ca Allah le-a trimis o pedeapsa potrivita puterii de care se mandreau.

„Am trimis asupra lor un vant naprasnic”, foarte puternic si cumplit de rece, care scotea un vuiet infricosator asemenea tunetului. Allah l-a trimis asupra lor sapte nopti si opt zile necurmate, incat ii vedeai cazuti ca niste trunchiuri de palmier prabusite. A venit „in niste zile nefaste”, i-a nimicit pe ei si familiile lor, pana cand nu li se mai vedeau decat locuintele.

„Ca sa-i facem sa guste pedeapsa umilirii in viata lumeasca”: pedeapsa i-a injosit si i-a facut de rusine inaintea fapturilor. „Pedeapsa din Viata de Apoi va fi si mai umilitoare si ei nu vor fi ajutati.” Nimeni nu-i va ocroti impotriva lui Allah, nici ei insisi nu se vor putea apara.

Thamud a fost un neam cunoscut care locuia in al-Hijr si in imprejurimi. Allah l-a trimis la ei pe Salih, pacea fie asupra lui, ca sa-i cheme la unicitatea Domnului lor si sa le interzica asocierea. Allah le-a dat camila drept semn maret. Ea avea partea ei de apa, iar ei aveau partea lor intr-o zi hotarata; intr-o zi beau laptele ei, iar in alta zi beau din apa. Ei nu trebuiau sa o hraneasca, fiindca ea pastea din pamantul lui Allah.

„Noi le-am aratat calea”, adica le-am aratat si le-am lamurit calea. Allah a mentionat in mod deosebit calauzirea lor, desi dovada fusese statornicita si calea fusese lamurita tuturor neamurilor nimicite, fiindca semnul dat lui Thamud a fost neobisnuit de limpede si a fost vazut de toti, mici si mari, barbati si femei. Cu toate acestea, din nedreptate si rautate, „ei au preferat orbirea in locul calauzirii”, necredinta si ratacirea in locul cunoasterii si credintei.

„Lovitura pedepsei umilitoare i-a prins pentru ceea ce agoniseau.” Allah nu i-a nedreptatit deloc; faptele lor au atras pedeapsa. „Iar Noi i-am izbavit pe cei care credeau si se temeau de Allah”: Allah i-a izbavit pe Salih si pe cei care il urmau cu credinta si se pazeau de asociere si pacate.