Ghafir · 40:69–76

Versetele 69 la 76

„Oare nu i-ai vazut pe cei care se impotrivesc semnelor lui Allah prin dispute?”, desi acestea sunt limpezi si vadite. Intrebarea exprima uimirea fata de starea lor urata. „Cum de sunt ei abatuti?” Cum se indeparteaza de ele si incotro se indreapta dupa aceasta lamurire deplina? Gasesc oare dovezi limpezi care sa se impotriveasca semnelor lui Allah? Nu, pe Allah! Sau gasesc argumente inselatoare potrivite poftelor lor, de care se folosesc pentru a-si apara falsitatea?

Cat de rea este alegerea pe care au facut-o pentru ei insisi, tagaduind Scriptura venita de la Allah si mesajul cu care Allah i-a trimis pe Trimisii Sai, cei mai buni, mai sinceri si mai chibzuiti dintre oameni! Acestora nu li se cuvine alta rasplata decat Focul arzator. De aceea Allah i-a amenintat cu pedeapsa lui: „Vor afla curand”.

„Cand catusele vor fi la gatlejurile lor”, impiedicandu-i sa se miste, „si vor fi tarati in lanturi”, care ii leaga de diavolii lor, „prin apa clocotita”, adica apa care a ajuns la culmea fierberii si a caldurii. „Apoi vor fi arsi in Foc”: flacari uriase vor fi aprinse asupra lor si vor arde in ele.

Apoi vor fi mustrati pentru asocierea si minciunile lor si li se va spune: „Unde sunt cei pe care ii asociati in afara lui Allah?” V-au folosit ei sau au indepartat de la voi vreo parte din chin? „Ei vor spune: S-au pierdut de noi”, adica au disparut si nu sunt de fata; chiar daca ar fi de fata, nu ne-ar folosi. Apoi vor tagadui, spunand: „Ba noi nu chemam mai inainte nimic.”

Cuvintele lor „Ba noi nu chemam mai inainte nimic” pot insemna ca ei neaga ceea ce au facut, crezand ca negarea ii va ajuta; sensul mai evident este insa ca recunosc falsitatea dumnezeilor pe care ii adorau si faptul ca Allah nu are niciun asociat in realitate. Ei au fost rataciti si au gresit adorand ceea ce nu avea nimic dumnezeiesc. Asa cum ratacirea lor in lume le-a fost limpede tuturor, in Ziua Invierii chiar ei vor recunoaste falsitatea ei. Li se va limpezi atunci sensul Cuvintelor lui Allah: „Cei care cheama asociati in afara lui Allah nu urmeaza decat presupuneri.” Acest sens este aratat si de Cuvintele Sale: „In Ziua Invierii vor tagadui asocierea voastra”, precum si de: „Cine este mai ratacit decat cel care cheama, in afara lui Allah, pe cineva care nu-i va raspunde pana in Ziua Invierii?”

Locuitorilor Focului li se va spune: „Aceasta”, adica feluritele pedepse la care sunteti supusi, „este pentru ca va bucurati pe pamant fara drept si pentru ca va purtati cu trufie”.

Ei se bucurau de falsul pe care il aveau si de cunostintele care se impotriveau cunoasterii Trimisilor si se purtau cu necuviinta fata de robii lui Allah prin nedreptate si neascultare. Asa cum Allah spune la sfarsitul acestei sure: „Cand Trimisii lor le-au venit cu dovezi limpezi, ei s-au bucurat de cunoasterea pe care o aveau”, si asa cum poporul lui Qarun i-a spus: „Nu te bucura cu trufie, caci Allah nu-i iubeste pe cei care se bucura astfel.” Aceasta este bucuria osandita care atrage pedeapsa, nu bucuria laudata despre care Allah a spus: „Spune: Prin Harul lui Allah si prin Indurarea Sa, prin acestea sa se bucure.” Aceasta din urma este bucuria de cunoasterea folositoare si de fapta buna.

„Intrati pe portile Gheenei”: fiecare va intra intr-o treapta a ei potrivit faptelor sale, „unde veti ramane vesnic”, fara sa iesiti vreodata. „Cat de rea este locuinta celor trufasi!” Este o locuinta in care vor fi facuti de rusine, umiliti, inchisi si chinuiti, trecand de la arsita ei la frigul ei cumplit.