Ghafir · 40:4–6

Versetele 4 la 6

Allah vesteste ca nu se cearta cu privire la semnele Sale decat cei care nu cred. Prin cearta se intelege aici disputa purtata pentru a respinge semnele lui Allah si a li se impotrivi prin falsitate. Aceasta este purtarea necredinciosilor. Credinciosii, in schimb, se smeresc inaintea adevarului, pentru a nimici prin el falsitatea.⁶²

Omul nu trebuie sa se lase amagit de starea celui caruia Allah i-a dat bunuri lumesti, socotind ca aceasta arata iubirea lui Allah pentru el sau ca el se afla pe adevar. De aceea Allah spune: „Sa nu te amageasca umblarea lor prin tari”, adica deplasarea lor, afacerile si castigurile de tot felul. Robul trebuie sa-i cantareasca pe oameni prin adevar, sa priveasca realitatile si sa-i cantareasca prin masura religiei, nu sa cantareasca adevarul prin oameni, asa cum fac cei lipsiti de cunoastere si minte.

Apoi Allah ii avertizeaza pe cei care se cearta impotriva semnelor Sale ca sa le nimiceasca. Tot astfel au facut comunitatile dinainte: „poporul lui Nuh”, neamul Ad si „aliatii de dupa el”, care s-au adunat si s-au unit impotriva adevarului, ca sa-l nimiceasca si sa sprijine falsitatea.

Lucrurile au ajuns pana acolo incat „fiecare comunitate a uneltit impotriva Trimisului ei, ca sa-l prinda”, adica sa-l omoare. Acesta este cel mai grav lucru pe care il puteau savarsi impotriva Trimisilor, conducatorii oamenilor binelui, purtatori ai adevarului limpede, in care nu este nicio indoiala. Ce alta rasplata se cuvine pentru o asemenea nedreptate, ratacire si ticalosie, decat o pedeapsa mare, din care nu vor iesi?

De aceea Allah spune despre pedeapsa lor in aceasta lume si in Viata de Apoi: „Atunci i-am prins” pentru tagaduirea lor si pentru uneltirea impotriva Profetilor, „si cum a fost pedeapsa Mea!” A fost cea mai aspra pedeapsa; nu a fost decat un strigat, ori pietre care au plouat asupra lor, ori o porunca data pamantului sa-i inghita, ori marii sa-i inece, si iata-i stinsi.

„Astfel s-a implinit Cuvantul Domnului tau impotriva celor care nu cred”, dupa cum s-a implinit impotriva acelora. Asupra lor s-a statornicit cuvantul ratacirii, din care a izvorat cuvantul pedepsei. De aceea Allah spune: „Ei sunt oamenii Focului.”