Ghafir · 40:13–17

Versetele 13 la 17

Allah aminteste Binecuvantarea Sa cea mare fata de robi: le arata adevarul separat de fals prin semnele Sale din ei insisi, din univers si din Coran. Ele lamuresc toate adevarurile care trebuie cunoscute si despart calauzirea de ratacire, astfel incat cel care priveste si cugeta la ele nu mai are nicio indoiala despre cunoasterea adevarului.

Aceasta este una dintre cele mai mari binecuvantari ale lui Allah fata de robii Sai. El nu a lasat adevarul neclar si nici ceea ce este corect amestecat cu falsul, ci a felurit dovezile, le-a lamurit si a facut ca ele sa arate limpede adevarul, pentru ca cel care piere sa piara dupa o dovada clara, iar cel care traieste sa traiasca dupa o dovada clara. Cu cat chestiunea este mai mare si mai importanta, cu atat dovezile pentru ea sunt mai multe si mai lesne de inteles.

Priveste la unicitatea lui Allah: pentru ca este una dintre cele mai insemnate chestiuni, ba chiar cea mai insemnata dintre toate, dovezile rationale si revelate pentru ea sunt numeroase si felurite. Allah a dat pilde pentru ea si a adus multe dovezi. De aceea a amintit-o in acest loc si a aratat o parte din dovezile ei, apoi a spus: „Chemati-L pe Allah, inchinandu-I cu sinceritate religia.”

Dupa ce a spus ca le arata robilor Sai semnele Sale, Allah a atras atentia asupra unui semn maret: „Si va pogoara din cer provizii”, adica ploaia prin care dobanditi hrana si trai pentru voi si animalele voastre. Aceasta arata ca toate binecuvantarile vin de la Allah. De la El sunt binecuvantarile religiei, cele duhovnicesti, invataturile si dovezile lor, precum si faptele savarsite potrivit lor. De la El sunt si toate binecuvantarile lumesti, precum cele care se nasc din ploaia prin care pamantul si oamenii primesc viata.

Aceasta este o dovada hotaratoare ca numai El este vrednic de adorare si ca religia trebuie inchinata numai Lui, asa cum El Singur este Daruitorul binecuvantarilor. „Insa nu-si aduce aminte” atunci cand semnele ii sunt amintite „decat cel care se intoarce” la Allah prin iubire, teama, ascultare si smerenie. Acesta este cel caruia semnele ii sunt de folos, ii devin o indurare si ii sporesc intelegerea.

Fiindca semnele aduc aminte, iar aducerea aminte duce la sinceritate, Allah introduce porunca printr-o particula care arata legatura de cauza: „Asadar, chemati-L pe Allah, inchinandu-I cu sinceritate religia.” Aceasta cuprinde atat adorarea, cat si rugaciunea prin care se cere. Sinceritatea inseamna curatirea intentiei pentru Allah Preainaltul in toate actele de adorare obligatorii si recomandate si in toate drepturile lui Allah si ale robilor Sai. Fiti pe deplin sinceri fata de Allah in toate faptele religiei si in tot ceea ce va apropie de El.

„Chiar daca necredinciosii urasc aceasta.” Nu le dati atentie si nu va lasati opriti de ei de la religia voastra; cand lucrati pentru Allah, nu va temeti de mustrarea niciunui mustrator. Necredinciosii urasc sinceritatea fata de Allah in cel mai inalt grad. Allah spune: „Cand Allah Singur este pomenit, inimile celor care nu cred in Viata de Apoi se strang de aversiune, iar cand sunt pomeniti cei in afara Lui, ei se bucura.”

Apoi Allah a amintit din Maretia si Desavarsirea Sa ceea ce cere ca adorarea sa-I fie inchinata cu sinceritate: „Cel Inalt in ranguri, Stapanul Tronului”, adica Cel Preainalt, Cel mai Inalt, care S-a inaltat deasupra Tronului si pe care l-a ales pentru Sine. Rangurile Sale sunt inalte prin deosebirea Sa de fapturi, prin Inaltimea Rangului si Maretia Atributelor si prin Inaltimea Esentei Sale. Nimeni nu se poate apropia de El decat prin fapta curata si curatitoare, intemeiata pe sinceritate. Aceasta sinceritate inalta rangurile celor care o implinesc, ii apropie de Allah si ii ridica deasupra celorlalte fapturi.

Apoi Allah a amintit binecuvantarea Sa asupra robilor Sai prin mesaj si revelatie. El a spus: „El trimite Duhul”, adica revelatia care este pentru suflete si inimi precum este sufletul pentru trupuri. Asa cum trupul fara suflet nu traieste, nici inima fara duhul revelatiei nu se indreapta si nu izbandeste. Allah „trimite Duhul prin Porunca Sa”, in care se afla folosul si binele robilor, „asupra cui voieste dintre robii Sai”, anume asupra Trimisilor pe care i-a ales si i-a deosebit prin revelatia Sa si prin chemarea adresata robilor Sai.

Folosul trimiterii Trimisilor este dobandirea fericirii robilor in religia lor, in viata lumeasca si in Viata de Apoi si indepartarea nenorocirii de la ei in toate acestea. De aceea Allah a spus: „ca sa previna”, adica pentru ca aceia carora le-a fost incredintata revelatia sa-i previna pe oameni despre „Ziua Intalnirii” si sa-i infricoseze prin ea, indemnandu-i sa se pregateasca prin mijloacele care ii izbavesc in acea Zi. Ea a fost numita Ziua Intalnirii fiindca in ea se vor intalni Creatorul cu fapturile, fapturile unele cu altele si cei care au savarsit fapte cu faptele si rasplata lor.

„Ziua in care ei vor iesi la iveala”, adica vor aparea deasupra pamantului si se vor aduna pe o singura intindere neteda, fara nicio adancitura si nicio ridicatura. Cel care cheama ii va face pe toti sa auda, iar privirea ii va cuprinde. „Nimic din ei nu-I va fi ascuns lui Allah”: nimic din fiintele lor, din faptele lor sau din rasplata acelor fapte.

„A cui este Stapanirea astazi?”, adica cine este Stapanul acelei Zile marete, care ii va aduna pe cei dintai si pe cei de pe urma, pe locuitorii cerurilor si ai pamantului? In acea Zi nimeni nu va stapani nimic, toate legaturile si mijloacele vor fi intrerupte si nu va ramane decat fapta buna sau rea. Stapanirea este „a lui Allah, Cel Unic, Biruitorul”, Cel Unic in Esenta, Numele, Atributele si Faptele Sale, fara niciun asociat in vreunul dintre acestea; Cel care biruie toate fapturile, Caruia toate I se supun si inaintea Caruia toate se smeresc, mai ales in acea Zi cand chipurile se vor smeri inaintea Celui Viu, Vesnicului Sustinator, iar niciun suflet nu va vorbi decat cu ingaduinta Sa.

„Astazi fiecare suflet va fi rasplatit dupa ceea ce a agonisit” in viata lumeasca, bine sau rau, putin sau mult. „Astazi nu va fi nicio nedreptate”: nimanui nu i se va adauga la faptele rele si nimanui nu i se va scadea din faptele bune. „Allah este Grabnic la socoteala.” Sa nu socotiti ca acea Zi intarzie, fiindca ea vine, iar tot ceea ce vine este aproape. El va fi grabnic si in socotirea robilor Sai in Ziua Invierii, datorita Cunoasterii Sale cuprinzatoare si Puterii Sale desavarsite.