An-Nisa · 4:94

Versetul 94

Allah le porunceste robilor Sai credinciosi ca, atunci cand pornesc la jihad pe calea Lui, cautand multumirea Sa, sa cerceteze cu grija si sa lamureasca toate lucrurile indoielnice, fiindca lucrurile sunt de doua feluri: limpezi si neclare.

Cele limpezi nu au nevoie de lamurire, caci ceea ce este vadit nu trebuie dovedit. Cat despre lucrurile indoielnice ori neclare, acestea trebuie cercetate si lamurite pentru a se sti daca trebuie implinite ori parasite.

Cercetarea prin care se ajunge la certitudine aduce multe foloase si indeparteaza multe rele. Prin ea se vede masura religiozitatii, intelepciunii si cumpatarii omului. In schimb, acela care se grabeste fara sa cugete si inainte ca lucrul si hotararile legate de el sa-i devina limpezi se confrunta cu urmari nedorite.

Aceasta li s-a intamplat celor mustrati in verset. Ei nu au cercetat si nu au verificat starea omului care i-a salutat cu salam. Acesta avea cu el o mica turma ce-i apartinea ori bunurile altuia, iar ei l-au ucis, socotind ca el rostise salutul numai ca sa se fereasca de uciderea lui de catre ei. Au gresit, iar Allah i-a mustrat: „Nu-i spuneti aceluia care va ofera salutul pacii: «Nu esti credincios», cautand castigurile trecatoare ale vietii lumesti, caci la Allah se afla castiguri multe.”

Cu alte cuvinte, nu lasati un castig mic si trecator sa va impinga spre o fapta nepotrivita si sa va lipseasca de rasplata mare si trainica aflata la Allah, caci ceea ce este la Allah este mai bun si mai statornic.

Aceasta arata ca, atunci cand omul simte inclinatie spre un lucru potrivit poftelor sale, dar vatamator, trebuie sa-si aminteasca fagaduinta lui Allah pentru acela care isi infraneaza sufletul, nu urmeaza poftele si pune multumirea lui Allah inaintea multumirii propriei persoane. Aceasta il va indemna sa urmeze porunca lui Allah, chiar daca ii este greu.

Apoi Allah le aminteste starea lor de mai inainte, inainte de a fi calauziti la Islam: „Asa ati fost si voi mai inainte, iar Allah Si-a revarsat harul asupra voastra.” Asa cum v-a calauzit dupa ce ati fost rataciti, ii poate calauzi si pe altii; si asa cum calauzirea voastra s-a implinit treptat, la fel poate fi si calauzirea altora.

Omul ajuns la desavarsire trebuie sa priveasca la propria stare de dinainte si sa cugete cum sa se poarte cu aceia care sunt inca in acea stare, tinand seama de ceea ce stie din propria experienta. El trebuie sa-i cheme cu intelepciune si povatuire frumoasa. Aceasta este una dintre caile cele mai folositoare pentru sine si pentru ceilalti. De aceea porunca de a cerceta si de a verifica este repetata: „Cercetati, asadar, cu grija!”

Daca acela care a iesit la jihad pe calea lui Allah, ca sa lupte impotriva dusmanilor Lui, si-a pregatit toate mijloacele de a-i vatama, dar i se porunceste totusi sa cerceteze starea omului care il saluta cu salam, chiar daca exista un indiciu puternic ca acesta a facut-o numai pentru a se feri de ucidere si de teama pentru viata sa, cu atat mai mult porunca verificarii se aplica tuturor celorlalte situatii in care exista neclaritate. Lucrurile trebuie cercetate si verificate pana cand adevarul devine limpede.

„Cu adevarat, Allah este pe deplin Cunoscator a ceea ce faceti.” El il va rasplati pe fiecare pentru faptele si intentiile sale, potrivit stiintei Sale despre starile si gandurile robilor Sai.