An-Nisa · 4:80–81

Versetele 80 si 81

Oricine se supune Mesagerului lui Allah - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - in ceea ce porunceste si in ceea ce opreste „I s-a supus lui Allah”, fiindca Mesagerul nu porunceste si nu opreste decat potrivit poruncii, Legii, inspiratiei si Revelatiei lui Allah. Aceasta dovedeste ca Mesagerul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - este ferit de greseala in ceea ce transmite, fiindca Allah a poruncit supunerea fata de el in toate imprejurarile. Daca nu ar fi fost ferit de greseala in tot ceea ce transmite de la Allah, Allah nu ar fi poruncit supunerea fata de el in toate imprejurarile si nu l-ar fi laudat pentru aceasta.

Acesta este unul dintre drepturile comune lui Allah si Mesagerului Sau. Drepturile sunt de trei feluri: drepturi care Ii apartin numai lui Allah si la care nicio faptura nu este partasa, precum adorarea numai a Lui si intoarcerea numai spre El; drepturi care ii apartin numai Mesagerului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, precum respectarea, cinstirea si sprijinirea lui; si drepturi comune amandurora, precum credinta in Allah si in Mesagerul Sau, iubirea si ascultarea lor. Allah le-a pomenit in versetul: „Pentru ca voi sa credeti in Allah si in Mesagerul Sau, sa-l sprijiniti si sa-l cinstiti si sa-L preamariti pe Allah dimineata si seara” (al-Fath, 48:9).

Acela care se supune Mesagerului I s-a supus lui Allah si va primi rasplata care urmeaza supunerii fata de Allah. „Iar cel care se intoarce” de la supunerea fata de Allah si fata de Mesagerul Sau nu face rau decat propriei persoane si nu-I poate face niciun rau lui Allah. „Noi nu te-am trimis pazitor peste ei”, ca sa le consemnezi faptele si starile; te-am trimis doar sa transmiti, sa lamuresti si sa povatuiesti cu sinceritate. Ti-ai indeplinit indatorirea, iar rasplata ta este la Allah, fie ca ei sunt calauziti, fie ca nu. Allah spune: „Asadar, aminteste, caci tu esti numai un amintitor; nu esti stapan peste ei” (al-Ghashiyah, 88:21-22).

Supunerea fata de Allah si fata de Mesagerul Sau trebuie sa fie atat vadita, cat si launtrica, atat in prezenta Mesagerului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, cat si in lipsa lui. Daca cineva isi arata in fata lui supunerea si devotamentul, iar cand ramane singur ori se afla cu cei asemenea lui nu se supune si face contrariul, supunerea lui vadita nu-i foloseste deloc. El seamana cu aceia despre care Allah spune: „Ei spun: «Ascultare!»”, adica atunci cand sunt cu tine, o, Profetule, isi arata supunerea.

„Dar cand pleaca de la tine”, se indeparteaza si ajung intr-un loc in care nimeni nu-i vede, „un grup dintre ei unelteste noaptea altceva decat ceea ce spui tu”, adica planuieste pe ascuns ceva potrivnic supunerii fata de tine, iar aceasta nu poate fi decat neascultare si pacat. Cuvintele arata ca ceea ce hotarasc sa faca este altceva decat supunerea, fiindca in timpul noptii pun la cale un lucru asupra caruia s-au hotarat deja.

Apoi Allah ii ameninta: „Allah scrie ceea ce uneltesc ei noaptea”, adica le consemneaza faptele si ii va rasplati pe deplin pentru ele. Dupa aceea ii porunceste Mesagerului Sau sa se intoarca de la ei si sa nu-i mustre, caci nu-i vor face niciun rau daca se increde in Allah si Ii cere ajutorul pentru sprijinirea religiei Sale si statornicirea Legii Sale. De aceea spune: „Intoarce-te de la ei si increde-te in Allah. Allah este de ajuns ca Ocrotitor.”