An-Nisa · 4:78–79

Versetul 78 partea a doua si versetul 79

Allah vesteste despre cei nestiutori, care se indeparteaza de ceea ce au adus Mesagerii si li se impotrivesc: atunci cand ii ajunge un bine, precum belsugul roadelor, inmultirea averilor si a copiilor si sanatatea trupurilor, ei spun: „Acesta este de la Allah.” Insa, daca ii ajunge un rau, precum seceta, saracia, boala ori moartea copiilor si a celor dragi, spun: „Acesta este din pricina ta”, adica din pricina a ceea ce ne-ai adus, o, Muhammad - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa.

Ei il socoteau pe Mesagerul lui Allah - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - un semn rau, asa cum cei asemenea lor i-au socotit pe Mesagerii dinainte semne rele. Allah vesteste ca oamenii lui Fir'awn spuneau despre Musa: „Cand le venea un bine, spuneau: «Acesta ni se cuvine.» Iar cand ii lovea un rau, il socoteau semn rau pe Musa si pe cei impreuna cu el” (al-A'raf, 7:131). Oamenii lui Salih au spus: „Te socotim semn rau pe tine si pe cei care sunt cu tine” (an-Naml, 27:47), iar oamenii pomeniti in Sura Ya-Sin le-au spus Mesagerilor lor: „Noi va socotim semn rau. Daca nu incetati, va vom ucide cu pietre” (Ya-Sin, 36:18).

Fiindca necredinta lor era aceeasi, cuvintele si faptele lor s-au asemanat. Oricine pune venirea raului ori disparitia binelui pe seama celor aduse de Mesageri, fie si numai a unei parti dintre ele, intra sub aceasta mustrare aspra.

Drept raspuns, Allah spune: „Spune: «Toate sunt de la Allah»”, adica binele si raul se petrec prin voia si hotararea Sa si prin puterea Sa creatoare. „Ce se intampla cu acesti oameni”, cei care rostesc aceste cuvinte mincinoase, „de-abia inteleg vreun cuvant?” Ei nu inteleg deloc sau aproape deloc ceea ce li se spune; ori inteleg numai foarte putin.

Oricum ar fi, aceasta este o mustrare pentru ca nu inteleg cuvintele lui Allah si ale Mesagerului Sau, iar pricina este necredinta si indepartarea lor. In aceasta se afla, implicit, o lauda pentru acela care intelege cuvintele lui Allah si ale Mesagerului Sau si un indemn de a le intelege, de a se concentra asupra lor, de a cugeta la ele si de a folosi mijloacele care ajuta la intelegerea lor.

Daca ar fi inteles ceea ce a spus Allah, ar fi stiut ca binele si raul, faptele bune si faptele rele, toate se petrec prin voia si hotararea lui Allah si nimic nu se petrece in afara voii si hotararii Sale. Ar fi stiut si ca Mesagerii si mesajul adus de ei nu sunt pricina vreunui rau, caci Mesagerii au fost trimisi pentru binele oamenilor in aceasta lume si in Viata de Apoi si pentru indreptarea religiei lor.

„Orice bine te ajunge”, dintre foloasele religioase si lumesti, „este de la Allah”, fiindca El ti-l daruieste si iti inlesneste mijloacele prin care il dobandesti. „Iar orice rau te ajunge”, in religia ori in viata ta lumeasca, „este din pricina ta”, adica din pricina pacatelor si a celor agonisite de tine; iar ceea ce Allah iarta este cu mult mai mult.

Allah Preainaltul le-a deschis robilor Sai portile bunatatii si le-a poruncit sa foloseasca mijloacele care duc la bunavointa si harul Sau. El le-a vestit ca pacatele stau in calea harului Sau. Prin urmare, daca omul savarseste pacate, sa nu invinuiasca pe nimeni in afara de sine, caci el insusi se lipseste de bunavointa si harul lui Allah.

Apoi Allah vesteste caracterul universal al misiunii Mesagerului Sau Muhammad - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: „Noi te-am trimis oamenilor ca Mesager, iar Allah este de ajuns ca Martor” ca esti cu adevarat Mesagerul lui Allah. El te-a sprijinit, ti-a daruit minuni covarsitoare si dovezi limpezi. Aceasta este marturia cea mai mare, asa cum spune Allah in alt loc: „Spune: «A cui marturie este cea mai mare?» Spune: «A lui Allah; El este Martor intre mine si voi»” (al-An'am, 6:19).

Astfel, stiind ca Allah are stiinta desavarsita, puterea deplina si o intelepciune mare, iar El l-a sprijinit pe Mesagerul Sau si i-a daruit biruinte uriase, dobandim certitudinea ca el este cu adevarat Mesagerul lui Allah - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Daca insa ar fi nascocit unele vorbe pe seama lui Allah, El l-ar fi apucat cu putere, apoi i-ar fi taiat artera vietii [al-Haqqah, 69:44-46].