An-Nisa · 4:8

Versetul 8

Aceasta este una dintre hotararile frumoase si marete ale lui Allah, care aduce mangaiere inimilor.

El a spus: „Daca la impartire”, adica la impartirea mostenirii, „sunt de fata rude” care nu se numara printre mostenitori, dupa cum arata cuvantul „impartire”, fiindca mostenitorii sunt cei intre care se imparte averea, „orfani ori nevoiasi”, adica oameni saraci care merita sa primeasca, „dati-le si lor ceva din mostenire”.

Dati-le ceea ce va este usor din averea care a ajuns la voi fara truda, osteneala ori oboseala. Sufletele lor tanjesc dupa o parte din ea, iar inimile lor o doresc. Mangaiati-le, asadar, inimile cu un lucru care nu va vatama si care lor le aduce folos.

Din sensul versetului se intelege ca, atunci cand cineva isi arata dorinta si speranta de a primi dintr-un lucru aflat la indemana omului, acesta trebuie sa-i dea o parte din el, in masura in care poate.

Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a spus: „Daca slujitorul unuia dintre voi ii aduce mancarea, sa-l aseze alaturi de el; iar daca nu-l asaza alaturi, sa-i dea o imbucatura ori doua⁸.”

Cand apareau primele roade ale pomilor, Companionii - Allah sa fie multumit de ei - i le aduceau Mesagerului lui Allah - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - ca el sa se roage pentru binecuvantarea lor. Atunci el cauta cel mai mic copil aflat de fata si ii dadea lui rodul⁹, stiind cat de mult il dorea.

Toate acestea se aplica atunci cand este cu putinta sa se daruiasca ceva. Daca nu este cu putinta, deoarece dreptul apartine unor copii minori ori exista cineva mai indreptatit, „adresati-le vorbe cuviincioase”. Raspundeti-le frumos si despartiti-va de ei cu blandete, prin cuvinte bune, nu prin vorbe urate ori jignitoare.