Comentariul pasajului
Versetele 60 la 63
Textul arab și traducerea din volum
أَلَمْ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ يَزْعُمُونَ أَنَّهُمْ ءَامَنُوا۟ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيْكَ وَمَآ أُنزِلَ مِن قَبْلِكَ يُرِيدُونَ أَن يَتَحَاكَمُوٓا۟ إِلَى ٱلطَّـٰغُوتِ وَقَدْ أُمِرُوٓا۟ أَن يَكْفُرُوا۟ بِهِۦ وَيُرِيدُ ٱلشَّيْطَـٰنُ أَن يُضِلَّهُمْ ضَلَـٰلًۢا بَعِيدًا ﴿٦٠﴾
60. Nu i-ai vazut pe cei care pretind ca au crezut in ceea ce ti-a fost pogorat tie si in ceea ce a fost pogorat inaintea ta? Ei voiesc sa caute judecata la taghut, desi li s-a poruncit sa nu creada in el. Shaytan voieste sa-i rataceasca intr-o ratacire indepartata.
وَإِذَا قِيلَ لَهُمْ تَعَالَوْا۟ إِلَىٰ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ وَإِلَى ٱلرَّسُولِ رَأَيْتَ ٱلْمُنَـٰفِقِينَ يَصُدُّونَ عَنكَ صُدُودًا ﴿٦١﴾
61. Cand li se spune: „Veniti la ceea ce Allah a pogorat si la Mesager”, ii vezi pe ipocriti indepartandu-se de tine cu totul.
فَكَيْفَ إِذَآ أَصَـٰبَتْهُم مُّصِيبَةٌۢ بِمَا قَدَّمَتْ أَيْدِيهِمْ ثُمَّ جَآءُوكَ يَحْلِفُونَ بِٱللَّهِ إِنْ أَرَدْنَآ إِلَّآ إِحْسَـٰنًا وَتَوْفِيقًا ﴿٦٢﴾
62. Cum va fi cand ii va lovi un necaz din pricina celor trimise inainte de mainile lor, iar apoi vor veni la tine jurand pe Allah: „Noi nu am voit decat binele si impacarea”?
أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ يَعْلَمُ ٱللَّهُ مَا فِى قُلُوبِهِمْ فَأَعْرِضْ عَنْهُمْ وَعِظْهُمْ وَقُل لَّهُمْ فِىٓ أَنفُسِهِمْ قَوْلًۢا بَلِيغًا ﴿٦٣﴾
63. Acestia sunt cei despre care Allah cunoaste ceea ce se afla in inimile lor. Intoarce-te de la ei, povatuieste-i si spune-le despre ei insisi un cuvant care sa le patrunda adanc.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah le arata robilor Sai cat de uimitoare este starea ipocritilor, a „celor care pretind” ca au crezut in ceea ce a adus Mesagerul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - si in ceea ce fusese pogorat inaintea lui, dar care, cu toate acestea, „voiesc sa caute judecata la taghut”. Aici, taghut este tot acela care judeca prin altceva decat ceea ce Allah a pogorat.
Ei fac aceasta desi „li s-a poruncit sa nu creada in el”. Cum poate fi impacat acest lucru cu credinta? Credinta cere supunere fata de Legea lui Allah si primirea hotararii Sale in toate treburile. Acela care pretinde credinta, dar alege hotararea taghutului in locul hotararii lui Allah, este mincinos. Aceasta este una dintre caile prin care Shaytan ii rataceste. De aceea Allah spune: „Shaytan voieste sa-i rataceasca intr-o ratacire indepartata” de adevar.
Cum va fi starea acestor rataciti „cand ii va lovi un necaz din pricina celor trimise inainte de mainile lor”, adica din pricina pacatelor lor, printre care cautarea judecatii la taghut?
„Iar apoi vor veni la tine”, cerandu-si iertare pentru ceea ce au savarsit si spunand: „Noi nu am voit decat binele si impacarea”, adica intentia noastra a fost numai sa facem bine celor doua parti aflate in cearta si sa le impacam. Insa ei mint, caci cea mai buna facere de bine este cautarea judecatii la Allah si la Mesagerul Sau: „Cine este mai bun decat Allah in judecata pentru un popor care are certitudine?” (al-Ma'idah, 5:50).
De aceea Allah spune: „Acestia sunt cei despre care Allah cunoaste ceea ce se afla in inimile lor”, anume ipocrizia si intentiile rele. „Intoarce-te de la ei”, adica nu le acorda atentie si nu le rasplati faptele si cuvintele; „povatuieste-i”, aratandu-le hotararea lui Allah, indemnandu-i sa I se supuna si avertizandu-i sa nu paraseasca aceasta supunere.
„Si spune-le despre ei insisi un cuvant care sa le patrunda adanc”, adica povatuieste-i in taina, intre tine si ei, fiindca povatuirea in taina este mai potrivita pentru atingerea scopului. Mustra-i cu tarie si opreste-i de la fapta lor intr-un fel care poate duce cel mai bine la rezultatul urmarit.
Aceasta arata ca pacatosul poate fi lasat nepedepsit in vazul oamenilor, dar trebuie povatuit in taina cu cea mai mare asprime, in felul socotit cel mai potrivit pentru atingerea scopului.