An-Nisa · 4:48

Versetul 48

Allah Preainaltul vesteste ca nu-l iarta pe acela care Ii asociaza ceva si moare fara cainta, dar iarta pacatele mai mici decat shirkul, fie ele mici ori mari, cui voieste, atunci cand intelepciunea Sa cere iertarea.

Pentru pacatele mai mici decat shirkul, Allah a randuit numeroase pricini ale iertarii: faptele bune care sterg pacatele; necazurile, suferintele si durerile care le ispasesc in aceasta lume, in barzakh si in Ziua Invierii; rugaciunile credinciosilor unii pentru altii; mijlocirea celor carora li se va ingadui sa mijloceasca; si, mai presus de toate acestea, mila Sa, de care oamenii credintei si ai tawhidului sunt cei mai vrednici.

Shirkul este opusul deplin al acestora. Cel care Ii asociaza ceva lui Allah si-a inchis singur portile iertarii si ale milei. Faptele de ascultare lipsite de tawhid nu-i aduc niciun folos, iar necazurile nu-i ispasesc nimic. In Ziua Invierii, asemenea oameni nu vor avea „nici mijlocitori, nici vreun prieten apropiat” (ash-Shu'ara', 26:100-101).

De aceea Allah Preainaltul spune: „Acela care Ii asociaza ceva lui Allah a nascocit un pacat mare”, adica a savarsit o vina uriasa. Ce nedreptate poate fi mai mare decat aceea a omului care pune pe acelasi plan o faptura creata din tarana, nedesavarsita din toate punctele de vedere, dependenta prin insasi firea ei si neputincioasa sa-si aduca vreun folos ori rau - cu atat mai putin celui care o adora - si care nu stapaneste nici moartea, nici viata si nici invierea, cu Creatorul tuturor lucrurilor, desavarsit din toate punctele de vedere si deplin independent de toate fapturile Sale, in Mana Caruia se afla folosul si raul, puterea de a darui si de a retine darurile si de la Care vine orice binefacere pe care o are vreo faptura? Exista oare o nedreptate mai mare decat aceasta?

Din acest motiv, Allah a hotarat ca acela care moare in aceasta stare sa ramana vesnic in pedeapsa si sa fie lipsit de rasplata: „Acela care Ii asociaza ceva lui Allah - Allah i-a oprit Paradisul, iar adapostul lui va fi Focul” (al-Ma'idah, 5:72).

Aceasta se refera la cel care nu se caieste. Cat despre cel care se caieste, atat shirkul, cat si pacatele mai mici ii sunt iertate, asa cum spune Allah Preainaltul: „Spune: «O, robii Mei care ati intrecut masura impotriva voastra insiva! Nu deznadajduiti de mila lui Allah. Cu adevarat, Allah iarta toate pacatele»” (az-Zumar, 39:53), adica aceluia care se caieste inaintea Lui.