An-Nisa · 4:44–46

Versetele 44 la 46

Aceasta este o mustrare a „acelora carora li s-a dat o parte din Carte” si un avertisment de a nu va lasa inselati de ei si de a nu cadea in cursele lor.

Allah ne vesteste ca ei „cumpara ratacirea”, adica o iubesc foarte mult si ii dau intaietate, asemenea omului care cheltuieste o avere insemnata pentru lucrul pe care il iubeste. Ei aleg ratacirea in locul calauzirii, necredinta in locul credintei si nefericirea in locul fericirii.

Pe langa aceasta, ei „voiesc ca voi sa pierdeti calea”. Ei doresc cu mare ravna ratacirea voastra si se straduiesc din rasputeri sa o infaptuiasca.

Fiindca Allah ii ocroteste si ii ajuta pe robii Sai credinciosi, El le-a aratat ratacirea acestor oameni si felul in care ii duc in ratacire pe altii.

De aceea a spus: „Allah este de ajuns ca Ocrotitor”, adica El ia asupra Sa treburile robilor Sai, ii cuprinde cu bunatatea Sa in toate starile lor si ii calauzeste spre ceea ce le aduce fericirea si izbanda.

„Si Allah este de ajuns ca Ajutator.” El ii ajuta impotriva dusmanilor, le arata lucrurile de care trebuie sa se pazeasca din partea lor si mijloacele prin care ii pot infrunta. Ocrotirea Lui aduce binele, iar ajutorul Lui indeparteaza raul.

Apoi Allah a aratat intinderea ratacirii si impotrivirii lor si felul in care dau intaietate falsitatii fata de adevar.

„Printre iudei sunt unii care rastalmacesc cuvintele, scotandu-le din locurile lor”: este vorba despre invatatii lor rataciti, care schimba fie cuvintele, fie sensurile, fie pe amandoua.

Un exemplu al rastalmacirii lor este felul in care au schimbat descrierea din Cartile lor, care nu i se putea potrivi cu adevarat nimanui in afara lui Muhammad - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Ei au pretins ca ea se refera la altcineva, ca el nu este cel avut in vedere, si au ascuns-o.

Astfel s-au purtat cu cunoasterea in cel mai rau chip: au rasturnat sensurile, au aplicat pe nedrept altcuiva descrierea adevarata si au tagaduit adevarul.

In privinta faptelor si a supunerii, ei spun: „Am auzit si nu ne supunem”, adica am auzit ceea ce spui, dar nu ne supunem poruncii tale. Aceasta este culmea necredintei, a impotrivirii si a refuzului de a se supune.

Tot astfel, i se adresau Mesagerului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - in chipul cel mai urat si lipsit de cuviinta, spunand: „Asculta, fara sa ti se dea sa auzi”, adica: asculta-ne, dar sa nu auzi ceea ce iti place; dimpotriva, sa auzi ceea ce iti displace.

Prin cuvantul „Ra'ina” urmareau un sens urat. Fiindca aceasta expresie putea fi inteleasa si intr-un alt sens decat cel voit de ei, socoteau ca ii pot insela pe Allah si pe Mesagerul Sau.

Sucindu-si limba cand rosteau acest cuvant, urmareau sa defaimeze religia si sa-l ponegreasca pe Mesager - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Cand ramaneau singuri, isi marturiseau deschis unii altora aceasta intentie. De aceea Allah a spus: „sucindu-si limbile si defaimand religia”.

Apoi El i-a indrumat spre ceea ce ar fi fost mai bun pentru ei: „Daca ar fi spus: «Am auzit si ne supunem», «Asculta» si «Priveste spre noi», ar fi fost mai bine si mai drept pentru ei.”

Aceasta deoarece cuvintele acestea cuprind frumusetea adresarii, buna-cuviinta potrivita in vorbirea cu Mesagerul, ascultarea de Allah si supunerea fata de porunca Sa, precum si blandetea in cererea de invatatura: ei i-ar fi cerut Mesagerului sa le asculte intrebarile si sa se ingrijeasca de treburile lor. Aceasta era purtarea pe care ar fi trebuit sa o urmeze. Insa, fiindca firea lor nu era curata, s-au indepartat de ea, iar Allah i-a alungat de la mila Sa din pricina necredintei si impotrivirii lor. De aceea El a spus: „Insa Allah i-a blestemat pentru necredinta lor, asa ca numai putini dintre ei cred.”