An-Nisa · 4:3–4

Versetele 3 si 4

Adica, daca va temeti ca nu veti fi drepti cu fetele orfane aflate sub tutela si ingrijirea voastra si ca nu le veti implini drepturile fiindca nu va simtiti atrasi de ele, alegeti alte femei.

„Casatoriti-va cu femeile care va plac”, adica cu acelea pe care le alegeti dintre femeile religioase, instarite, frumoase, de neam bun, cu un rang bun ori cu alte insusiri care le fac dorite pentru casatorie. Alegeti-le pe cele care vi se potrivesc.

Dintre toate aceste insusiri, cea mai buna pe care o puteti alege este religiozitatea, asa cum Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a spus: „Femeia este luata in casatorie pentru patru lucruri: pentru averea ei, pentru neamul ei, pentru frumusetea ei si pentru religia ei. Alege-o pe cea religioasa; fie ca mainile tale sa fie acoperite de tarana”, adica fie ca tu sa izbandesti⁷.

Versetul arata ca barbatul trebuie sa cerceteze starea femeii cu care doreste sa se casatoreasca. Ii este chiar ingaduit sa o priveasca, pentru a alege in cunostinta de cauza o femeie pe care o socoteste potrivita si pentru a fi sigur ca o doreste.

Apoi Allah a aratat numarul femeilor cu care este ingaduita casatoria: „cate doua, trei ori patru”. Cel care doreste sa aiba doua sotii poate face aceasta; daca doreste trei ori patru, poate face aceasta, dar nu mai mult de patru, potrivit consensului invatatilor. Versetul a fost revelat pentru a arata binefacerea lui Allah; de aceea nu este ingaduita depasirea numarului pe care El l-a precizat.

Aceasta deoarece dorinta barbatului poate sa nu fie satisfacuta de o singura sotie; de aceea ii este ingaduit sa mai ia cate una, pana la patru. Patru sunt de ajuns pentru oricine, in afara unor cazuri rare.

Insa aceasta este ingaduita numai daca este sigur ca va putea evita nedreptatea si purtarea rea si are incredere ca le va putea da tuturor drepturile lor.

Daca se teme ca nu va putea fi drept in toate privintele, trebuie sa se limiteze la o singura sotie ori la femeile pe care le stapaneste mana sa dreapta, fiindca impartirea egala intre acestea din urma nu este obligatorie.

„Aceasta”, adica limitarea la o singura sotie ori la femeile stapanite de mana dreapta, „este mai aproape de a nu savarsi nedreptate” fata de vreuna dintre ele.

Versetul arata ca nu se cuvine ca omul sa intre intr-o situatie in care se teme ca va savarsi nedreptate ori nu-si va implini indatoririle, chiar daca lucrul este ingaduit in principiu. El trebuie sa aleaga calea cea mai sigura si sa-si ocroteasca religia, fiindca pastrarea religiei nevatamate este cel mai bun dar.

Multi barbati le nedreptatesc pe femei si le lipsesc de drepturile lor, indeosebi de mahr, darul nuptial obligatoriu. De obicei, este vorba despre o suma mare, platita dintr-o data, pe care sotului ii poate fi greu sa i-o dea sotiei.

De aceea Allah le-a poruncit si i-a indemnat pe barbati: „Dati-le femeilor, de bunavoie, mahrul care li se cuvine”, adica din suflet, cu inima impacata, fara amanare si fara sa scada ceva din el.

Aceasta arata ca mahrul trebuie dat femeii, daca ea a ajuns la varsta la care raspunde pentru faptele sale, si ca el devine proprietatea ei de indata ce contractul de casatorie a fost incheiat. Allah i l-a atribuit ei, spunand „mahrul care li se cuvine”, iar aceasta atribuire arata ca mahrul este proprietatea ei.

„Daca ele va daruiesc de bunavoie o parte din el”, adica din mahr, daca renunta de bunavoie si prin alegere proprie la o parte din el, accepta amanarea ori o alta compensatie, „atunci folositi-o cu placere si fara nicio urmare rea”. Nu se afla niciun pacat asupra voastra pentru aceasta si nu va veni nicio urmare rea.

Versetul arata ca femeia matura are dreptul sa dispuna de averea sa, chiar si daruind din ea. Daca nu are judecata matura, darul ei nu este valabil. Tot astfel, tutorele ei nu are dreptul la nicio parte din mahrul ei, in afara de ceea ce ea ii daruieste de bunavoie.

Cuvintele „casatoriti-va cu femeile care va plac” arata ca nu este recomandata casatoria cu femeile nelegiuite. Dimpotriva, ea este interzisa atunci cand este vorba despre femeia politeista ori despre cea care savarseste desfranare.

Allah Preainaltul a spus: „Nu va casatoriti cu femeile politeiste pana cand ele nu vor crede” (al-Baqarah, 2:221) si a spus: „Femeia care savarseste desfranare nu poate fi luata in casatorie decat de un barbat care savarseste desfranare ori de un politeist” (an-Nur, 24:3).