An-Nisa · 4:29–30

Versetele 29 si 30

Allah le interzice robilor Sai credinciosi sa consume pe nedrept averile unii altora. Aici intra luarea cu forta, furtul, jocurile de noroc si celelalte mijloace rele. Interdictia poate cuprinde si risipirea propriei averi in lucruri desarte si prin nechibzuinta, fiindca si aceasta este nedreapta si neingaduita.

Dupa ce a interzis mancarea averilor pe nedrept, Allah le-a ingaduit oamenilor sa le dobandeasca prin negot si prin celelalte cai de castig lipsite de lucruri oprite cu respectarea invoielii reciproce si a celorlalte conditii.

„Si nu va ucideti pe voi insiva ori unii pe altii”, adica niciunul dintre voi sa nu-l ucida pe altul si nimeni sa nu se sinucida. Aici intra si expunerea la fapte primejdioase ori la pericole care pot duce la vatamare sau moarte.

„Cu adevarat, Allah este Milostiv cu voi.” Din mila Sa, El va ocroteste vietile si averile, va interzice sa le pierdeti ori sa le nimiciti si a randuit pentru incalcarea acestor interdictii pedepsele legale cuvenite.

In textul arab, cuvintele „averile voastre” si „pe voi insiva” se adreseaza credinciosilor la plural. Aceasta formulare elocventa si concisa arata ca omului nu-i este ingaduit sa consume pe nedrept nici propria avere, nici averea altuia si nici sa se ucida pe sine ori sa-l ucida pe altul. Ea este mai cuprinzatoare decat formularea „sa nu mancati averea unii altora si sa nu va ucideti unii pe altii”, care s-ar referi numai la averea si viata altora.

In plus, numirea averii tuturor credinciosilor „averile voastre” arata ca, prin dragostea, compasiunea, mila si interesele lor comune, credinciosii sunt asemenea unui singur trup. Credinta ii uneste in implinirea binelui lor religios si lumesc.

Dupa ce Allah a interzis mancarea averii pe nedrept, care aduce cel mai mare rau atat celui care o mananca, cat si celui caruia ii este luata, El a ingaduit mijloacele de castig care slujesc intereselor oamenilor, precum negotul, mestesugurile, profesiile si inchirierea.

„Ci numai printr-un negot facut cu invoirea voastra”: un asemenea castig va este ingaduit.

Conditia invoielii reciproce a fost amintita, cu toate ca este vorba despre negot, pentru a arata ca intelegerea nu trebuie sa cuprinda camata. Camata nu este negot, ci se impotriveste scopurilor lui.

Fiecare dintre cele doua parti trebuie sa-si dea consimtamantul si sa intre de bunavoie in intelegere. Din implinirea conditiei invoielii face parte si faptul ca obiectul contractului trebuie cunoscut, fiindca nu poate exista un consimtamant deplin cu privire la un lucru necunoscut. De asemenea, obiectul trebuie sa poata fi predat, caci vanzarea unui lucru care nu poate fi predat seamana cu jocul de noroc.

Nu poate exista invoire adevarata in contractele care cuprind o incertitudine primejdioasa cu privire la obiectul ori rezultatul lor; de aceea asemenea contracte sunt nevalide.

Versetul arata si ca intelegerile se incheie prin orice cuvinte ori fapte care dovedesc consimtamantul. Allah a pus drept conditie invoirea reciproca; prin urmare, oricare ar fi calea prin care ea este aratata, contractul devine valabil.

Allah incheie versetul cu cuvintele: „Cu adevarat, Allah este Milostiv cu voi.” Din mila Sa, El v-a ocrotit vietile si averile si a interzis orice incalcare indreptata impotriva lor.

„Iar pe cel care face aceasta”, adica isi insuseste averea pe nedrept si ucide oameni, „prin incalcare si nedreptate”, nu din nestiinta ori uitare, „il vom face sa arda intr-un Foc”. In limba araba, cuvantul „Foc” apare aici in forma nehotarata, ceea ce arata cat de cumplit este. „Aceasta este usor pentru Allah.”