An-Nisa · 4:172–173

Versetele 172 si 173

Dupa ce a pomenit exagerarea crestinilor cu privire la 'Isa si a aratat ca el este robul si Mesagerul Sau, Allah vesteste ca Mesia nu refuza si nu se fereste din dispret sa-L adore pe Domnul sau; nici ingerii apropiati nu fac aceasta. Negarea acestui dispret arata cu atat mai mult ca ei sunt lipsiti de trufie. Din negarea unei insusiri se intelege afirmarea opusului ei: 'Isa si ingerii apropiati Il adora pe Domnul lor de bunavoie, iubesc adorarea si se straduiesc in ea dupa starea fiecaruia. Prin aceasta au meritat cinstea mare si izbanda. Nu se socotesc mai presus de a-I fi robi si sa recunoasca stapanirea si Dumnezeirea Lui.

Dimpotriva, ei isi vad nevoia de aceasta mai presus de orice nevoie. Nimeni sa nu-si inchipuie ca ridicarea lui 'Isa ori a altei creaturi deasupra treptei pe care Allah i-a randuit-o si inaltarea lui deasupra adorarii ar fi o desavarsire. Aceasta este insasi nedesavarsirea, care merita mustrare si pedeapsa. De aceea spune: „Pe cei care se socotesc prea presus de adorarea Lui si se trufesc, El ii va aduna pe toti la Sine”, adica Allah va aduna intreaga creatie la Sine: pe cei care s-au socotit prea presus si s-au trufit, precum si pe robii Sai credinciosi. El va judeca intre ei cu dreptate si le va da rasplata hotaratoare.

Apoi Allah lamureste hotararea Sa privitoare la ei: „Celor care cred si savarsesc fapte bune”, adica unesc credinta poruncita cu faptele bune, obligatorii si recomandate, implinind drepturile lui Allah si drepturile robilor Sai, „le va da rasplatile pe deplin”, adica rasplatile randuite pentru fapte, fiecaruia dupa credinta si fapta lui, „si le va spori din harul Sau” cu o rasplata pe care faptele lor nu au castigat-o si care nici nu le-a trecut prin inimi. Aici intra toate desfatarile Gradinii: hrana, bautura, sotiile, privelistile, bucuria, desfatarea inimii, linistea sufletului si placerea trupului. Aici intra si orice bine religios si lumesc randuit ca urmare a credintei si a faptei bune.

„Iar pe cei care s-au socotit prea presus si s-au trufit” fata de adorarea lui Allah, „ii va pedepsi cu o pedeapsa dureroasa”: mania si urgia Lui si Focul aprins care ajunge la inimi. „Ei nu vor gasi pentru ei, in afara de Allah, nici ocrotitor si nici ajutator”, adica nu vor afla dintre creaturi pe cineva care sa le aduca ceea ce doresc ori sa indeparteze ceea ce ii inspaimanta. Cel mai Milostiv dintre cei milostivi ii va parasi si ii va lasa in pedeapsa vesnica. Hotararea lui Allah nu poate fi respinsa si judecata Lui nu poate fi schimbata.