An-Nisa · 4:145–147

Versetele 145 la 147

Allah vesteste sfarsitul fatarnicilor: vor fi in treapta cea mai de jos a Focului, in pedeapsa cea mai aspra. Ei se vor afla mai jos decat ceilalti necredinciosi, fiindca impartasesc cu acestia tagaduirea lui Allah si vrajmasia fata de Mesagerii Sai, dar adauga viclesugul si inselarea. Pot savarsi multe acte de vrajmasie impotriva credinciosilor fara sa fie descoperiti, pastrand aparenta apartenentei la Islam, astfel incat randuielile Islamului sa se aplice in favoarea lor si sa primeasca lucruri pe care nu le merita. De aceea merita pedeapsa cea mai grea. Nu au pe nimeni care sa-i scoata din chinul lui Allah ori sa indeparteze o parte din el.

Aceasta hotarare este generala pentru orice fatarnic, afara de cel caruia Allah ii daruieste cainta de la rele, indreptarea faptelor launtrice si exterioare si tinerea cu tarie de Allah, cautand ocrotirea Lui pentru dobandirea folosului si indepartarea vatamarii. Acesta trebuie sa-I consacre lui Allah religia: Islamul, credinta si ihsanul. Sa urmareasca Fata lui Allah in faptele lui vazute si ascunse si sa se izbaveasca de prefacatorie si fatarnicie.

Cei cu aceste insusiri vor fi impreuna cu credinciosii in lumea aceasta, in barzakh si in Ziua Invierii. Allah le va darui credinciosilor o rasplata uriasa, a carei marime si ale carei insusiri numai El le cunoaste: ceea ce niciun ochi nu a vazut, nicio ureche nu a auzit si nici nu i-a trecut prin minte vreunui om.

Sa se cugete la felul in care Allah pomeneste in mod deosebit tinerea cu tarie de El si sinceritatea, desi amandoua intra in indreptarea faptelor. Nevoia de ele este mare, mai ales in aceasta stare grea in care fatarnicia se inradacineaza in inima. Nimic nu o scoate de acolo decat tinerea stransa de Allah, intoarcerea necontenita catre El si aratarea nevoii fata de El pentru indepartarea fatarniciei. Sinceritatea este cu totul potrivnica fatarniciei. Allah le pomeneste pentru nobletea lor si fiindca pe ele se intemeiaza faptele vazute si ascunse.

Cand i-a pomenit pe cei care s-au cait dintre fatarnici impreuna cu credinciosii, Allah nu a spus: „le va darui lor”, ci: „Allah le va darui credinciosilor o rasplata uriasa”. Aceasta este o regula nobila a Coranului: atunci cand contextul priveste o chestiune particulara care intra intr-o categorie generala si se pomeneste o rasplata ori o pedeapsa, hotararea este legata de categoria generala, ca nimeni sa nu-si inchipuie ca se margineste la cazul particular. Cel care s-a cait de la fatarnicie intra astfel intre credinciosi si primeste rasplata lor.

Apoi Allah vesteste desavarsita Sa lipsa de nevoie, blandetea, mila si bunatatea Sa intinsa: „De ce v-ar pedepsi Allah daca sunteti recunoscatori si credeti?” El este Apreciator si Atotstiutor. Ii va rasplati din belsug pe cei care poarta greutatile pentru El, staruie in faptele bune si parasesc ceva de dragul Lui; Allah le daruieste ceva mai bun. El cunoaste ceea ce aratati si ceea ce ascundeti, faptele si izvorul lor, fie sinceritate, fie contrariul. Voieste ca voi sa va caiti si sa va intoarceti. Daca va intoarceti la El, pentru ce v-ar pedepsi? El nu-Si cauta satisfactia prin pedepsirea voastra si nu are niciun folos din pedeapsa voastra. Cel neascultator se vatama numai pe sine, iar cel ascultator lucreaza spre propriul bine.

Recunostinta inseamna supunerea inimii, marturisirea binefacerii lui Allah, laudarea cu limba a Celui Care a daruit-o, folosirea madularelor in ascultarea Sa si nefolosirea binefacerilor Lui pentru neascultare.