Comentariul pasajului
Versetele 142 si 143
Textul arab și traducerea din volum
إِنَّ ٱلْمُنَـٰفِقِينَ يُخَـٰدِعُونَ ٱللَّهَ وَهُوَ خَـٰدِعُهُمْ وَإِذَا قَامُوٓا۟ إِلَى ٱلصَّلَوٰةِ قَامُوا۟ كُسَالَىٰ يُرَآءُونَ ٱلنَّاسَ وَلَا يَذْكُرُونَ ٱللَّهَ إِلَّا قَلِيلًا ﴿١٤٢﴾
142. Cu adevarat, fatarnicii cauta sa-L insele pe Allah, insa El le va intoarce inselaciunea impotriva lor. Cand se ridica la Rugaciune, se ridica fara tragere de inima, numai ca sa fie vazuti de oameni, si nu-L pomenesc pe Allah decat putin.
مُّذَبْذَبِينَ بَيْنَ ذَٰلِكَ لَآ إِلَىٰ هَـٰٓؤُلَآءِ وَلَآ إِلَىٰ هَـٰٓؤُلَآءِ ۚ وَمَن يُضْلِلِ ٱللَّهُ فَلَن تَجِدَ لَهُۥ سَبِيلًا ﴿١٤٣﴾
143. Sovaitori intre acestea, nefiind nici cu unii, nici cu ceilalti. Iar celui pe care Allah il lasa sa se rataceasca nu-i vei afla nicio cale de calauzire.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah vesteste insusirile si faptele urate ale fatarnicilor. Calea lor este sa incerce sa-L insele pe Allah: arata credinta, ascund necredinta si isi inchipuie ca aceasta Ii ramane necunoscuta si ca nu o va face vadita robilor Sai. In realitate, Allah le intoarce inselaciunea impotriva lor. Simplul fapt ca se afla si staruie in aceasta stare constituie o inselare de sine. Ce inselaciune este mai mare decat stradania care se intoarce asupra celui ce se straduieste prin umilire, injosire si lipsire? Aceasta arata lipsa de judecata a omului, caci a unit pacatul cu socotinta ca face bine si cu inchipuirea ca aceasta este dovada de pricepere si viclenie. Iata ce pot aduce ignoranta si lipsirea de sprijinul dumnezeiesc!
In Ziua Invierii, fatarnicii si fatarnicele le vor spune credinciosilor sa-i astepte ca sa ia din lumina lor. Li se va spune sa se intoarca inapoi si sa caute lumina. Intre ei se va aseza un zid cu o poarta: inauntru va fi mila, iar in afara lui pedeapsa. Ei ii vor chema pe credinciosi: „Oare nu am fost impreuna cu voi?” pana la sfarsitul versetelor.
Alta insusire a lor este ca, atunci cand se ridica la Rugaciune - cel mai insemnat dintre actele trupesti de ascultare -, se ridica lenesi si fara tragere de inima, socotind-o povara. Lenea nu vine decat din lipsa dorintei inimii. Daca inimile lor ar fi pline de dorinta dupa Allah, dupa ceea ce se afla la El si dupa credinta, nu ar fi lenesi. Ei urmaresc numai sa fie vazuti de oameni. Aceasta este taina inimilor lor si izvorul faptelor lor: vor ca oamenii sa-i priveasca, sa-i cinsteasca si sa-i respecte, fara sinceritate fata de Allah. De aceea „nu-L pomenesc pe Allah decat putin”, fiindca inimile lor sunt pline de prefacatorie. Pomenirea staruitoare a lui Allah nu izvoraste decat din inima credinciosului, plina de iubire si pretuire fata de Allah.
Ei sunt „sovaitori intre acestea”: ratacesc intre tabara credinciosilor si cea a necredinciosilor. Nu sunt credinciosi deopotriva launtric si pe dinafara, dar nici necredinciosi deopotriva pe dinafara si inlauntru. Launtric sunt cu necredinciosii, iar in aparenta cu credinciosii. Aceasta este cea mai mare ratacire. „Celui pe care Allah il lasa sa se rataceasca nu-i vei afla nicio cale” catre calauzire si niciun mijloc prin care sa-si paraseasca ratacirea, fiindca poarta milei i-a fost inchisa si in locul ei s-a deschis mania.
Aceste insusiri vrednice de mustrare arata ca dreptcredinciosii au insusirile opuse: sunt sinceri si adevarati pe dinafara si inlauntru, starea lor este limpede, sunt vioi in Rugaciune si adorare si Il pomenesc mult pe Allah. El i-a calauzit catre calea cea dreapta. Omul inzestrat cu judecata sa se priveasca pe sine si sa aleaga pe care dintre cele doua stari o voieste. Allah este Cel de la Care vine ajutorul.